Învierea fiicei lui Iair – Puterea dătătoare de viață a Mântuitorului și biruința asupra morții (Duminica a 24-a după Rusalii)


 

În peropeva evanghelică a Duminicii a 24-a după Rusalii, Biserica ne pune înainte două minuni minunate săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos: tămăduirea femeii cu scurgere de sânge și învierea fiicei lui Iair, mai-marele sinagogii. Această pagină evanghelică este o chemare profundă la credință, la nădejde neclintită și la recunoașterea puterii absolute pe care Dumnezeu o are asupra bolii, a deznădejdii și a însăși morții.

Evanghelia relatează cum Iair, un fruntaș al sinagogii, a căzut la picioarele Mântuitorului, rugându-L cu lacrimi să vină în casa lui, căci fiica sa de doisprezece ani era pe moarte. Pe drum, mulțimea Îl îmbulzea din toate părțile, însă o femeie cuprinsă de neputință grea, care cheltuise tot ce avea pe la doctori fără a se vindeca, s-a atins cu credință de poala hainei Lui, dobândind îndată tămăduire. În acest răstimp, din casa lui Iair au venit oameni care au adus vestea dureroasă: „Fiica ta a murit; nu mai supăra Învățătorul”.

Dar Hristos, Văzătorul de inimi și Stăpânul vieții, rostește cuvintele pline de mângâiere și putere: „Nu te teme; crede numai și se va izbăvi”. Ajungând în casa îndoliată, unde bocetul și plânsul umpleau încăperile, Mântuitorul a izgonit îndoiala și necredința, luând cu Sine doar pe Petru, Iacov, Ioan și pe părinții copilei. Atingând mâna fetei, a strigat: „Copilă, scoală-te!”. Iar duhul ei s-a întors și ea s-a sculat îndată

Această minune nu este doar o dovadă a dumnezeirii lui Iisus Hristos, ci și o icoană a ridicării sufletului omenesc din moartea păcatului. Trupul fetei zăcea fără suflare, așa cum sufletul omului aflat în păcat este mort duhovnicește. Însă glasul Domnului și atingerea harului trezesc la viață noua făptură. Părinții sunt chemați să nu se lase covârșiți de deznădejde, ci să creadă cu tărie, căci pentru Dumnezeu nu există cazuri pierdute sau imposibile. Să alergăm așadar și noi către Hristos în toate necazurile noastre, cerându-I să ridice sufletele noastre din moartea patimilor și să ne dăruiască pacea și mântuirea.

Listă biografică și bibliografică

  • Sfânta Scriptură – Noul Testament (Evanghelia după Luca 8, 41-56).
  • ​Proloagele de la Ohrida – Episcopul Nicolae Velimirovici, Viețile Sfinților și învățături duhovnicești.
  • ​Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae – Teologia Dogmatică Ortodoxă și scrieri omiletice privind tâlcuirea pericopelor evanghelice

Autor, teolog și jurnalist Daniel Caranda

Link util: Viața Spirituală



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina