REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  I ar Dioscor, cel cu inima de piatră, tatăl Sfintei Varvara, nu numai că nu l-a durut inima, văzând chinurile cele multe ale fiicei sale, fiind împietrit de diavol, ci și singur a-i fi ei călău, nu s-a rușinat. Căci, cu o mână a luat pe fiica sa, iar în cealaltă mână ținea sabia goală și a dus-o pe ea la locul cel de tăiere, care era așezat pe un munte, afară din cetate. Și a fost dusă de alt ostaș și Sfânta Iuliana și când mergea pe cale se ruga Sfânta Varvara către Dumnezeu, zicând: "Dumnezeule cel fără de început, Care ai întins cerul ca un acoperământ, și pământul l-ai întemeiat pe ape, Cela ce răsări soarele Tău spre cei buni și spre cei răi și dai ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Tu și acum auzi-mă pe mine roaba Ta, care mă rog către Tine. Ascultă-mă Împărate, și dă darul Tău la tot omul care mă va pomeni pe mine și pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boala năpraznică și moarte neașteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că Tu știi, Doamne, că...

  Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui , a zis Domnul nostru Iisus Hristos. Cuvântul acesta s-a împlinit cu fericitul Filaret cel milostiv, care, pentru mila cea multă ce avea pentru săraci, a dobândit de la Domnul mare milă și răsplătire bogată în veacul acesta de acum și în cel ce va să fie, precum se va povesti în fericita viață a lui. Î n părțile Paflagoniei, într-un sat ce se numea Amnia, viețuia acest fericit Filaret, fiind de neam bun, din părțile Galatiei; pe tatăl său îl chema Gheorghe, iar pe mama sa Ana. De la aceștia, din copilărie, a învățat credința cea bună și frica Domnului, sporind în întreaga înțelepciune și în toată înfrumusețarea vieții celei pline de fapte bune. Ajungând în vârstă desăvârșită și-a luat soție cinstită, de bun neam și bogată, al cărei nume era Teozva, care adusese din casa părinților săi multă avere în casa lui. Și a avut trei copii: un fiu, întâiul născut, cu numele Ioan și două fiice, anume: Ipatia și Evantia. D eci a binecuvântat ...

   Astăzi, **28 noiembrie**, la data adormirii sale (1989), Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe **Părintele Arsenie Boca** (numele la naștere: Zian Boca, 1910–1989), cel care a devenit, prin viața sa ascetică, darurile duhovnicești și suferința îndurată, un **stâlp al Ortodoxiei românești** din secolul al XX-lea. Deși încă nu este canonizat oficial (declarat sfânt de către Biserică), el este cinstit de milioane de credincioși ca **Sfântul Ardealului** și **Duhovnicul Neamului**. Articolul de față prezintă etapele esențiale ale vieții Părintelui Arsenie Boca, un model de **monah, teolog și mărturisitor**. --- ## 1. Tinerețea și Fundația Teologică (1910–1940) Zian Boca s-a născut pe 21 noiembrie 1910, în Vața de Sus, Hunedoara. Încă din tinerețe, a manifestat o sete extraordinară de cunoaștere, dublată de o rară înclinație spre cele duhovnicești. * **Educația Lumii și a Duhului:** A studiat la Academia Teologică din Sibiu (1929–1933) și, ulterior, a urmat cursuri de medicin...

  S fânta fecioară Cecilia s-a născut în Roma din părinți cinstiți și bogați. Apoi, auzind propovăduirea Sfintei Evanghelii, a crezut în Hristos; și rănindu-se cu dragostea inimii către Dânsul, a pus în mintea sa ca să nu se mărite; ci curată să-și păzească fecioria, închinând-o Mirelui Hristos Dumnezeu. Însă fără voia sa, părinții au logodit-o cu un tânăr de bun neam, dar necredincios, anume Valerian, care în toate zilele o împodobea cu haine de mult preț și cu podoabe de aur. Iar ea pe dedesubtul hainelor de mult preț purta o haină aspră de păr, iar în inimă purta pe Hristos și neîncetat se ruga către Dânsul cu căldura Duhului; ca El, cu judecățile pe care le știe, să o păzească curată și slobodă de legătura nunții. D eci, sosind ziua nunții și cântând organele muzicale, ea, oftând din inimă, în taină se ruga lui Dumnezeu, zicând: Fie inima mea fără prihană, întru îndreptările Tale, Doamne, ca să nu mă rușinez . Și îl ruga pe El cu sârguință și cu multe lacrimi să-i trimită pe...

  S fântul Mucenic Varlaam era din Antiohia Siriei, bătrân cu vârsta. El a fost prins pentru mărturisirea numelui lui Iisus Hristos și adus la judecată înaintea păgânului voievod. Acolo a fost silit să aducă jertfă idolilor, dar nesupunându-se, a suferit multe răni și munci pentru Hristos Domnul său. Întâi a fost bătut fără milă cu vine de bou, apoi a fost strujit cu unghii de fier. După aceasta l-au dus păgânii în capiștea cea idolească și acolo, după porunca muncitorului, întinzând mâna lui peste jertfelnicul care avea foc aprins, a ținut în mână cărbuni aprinși cu tămâie, ca doar să arunce peste jertfelnicul necuraților idoli. Căci credeau că mucenicul, neputând a suferi să țină în mână cărbunii cei aprinși, îi va arunca împreună cu tămâia înaintea idolilor. D acă ar fi făcut aceasta i-ar fi zis: "Iată acum ai adus jertfe zeilor noștri". Dar n-au izbutit ticăloșii ceea ce voiau pentru că mucenicul lui Hristos, stând ca un stâlp neclintit, a ținut în mâna sa focul ce ard...

  S fântul Mucenic Platon era din părțile Galatiei, din cetatea Ancira, frate cu Sfântul Mucenic Antioh, născut din părinți creștini și crescut în bună credință. Încă neajungând la vârsta desăvârșită, s-a arătat desăvârșit în faptele cele bune, căci era bărbat înțelept, deși era tânăr cu anii, dar cu înțelepciunea era bătrân. El a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos, Preaveșnicul Dumnezeu și îi învăța pe oameni să cunoască adevărul și să se întoarcă de la înșelăciunea idolească la Dumnezeu. Pentru aceea a fost prins de necredincioși și dus la judecată înaintea ighemonului Agripin. A gripin era atunci în capiștea lui Die și acolo a șezut să judece pe mărturisitorul lui Hristos, spre care căutând a zis: "Toată lumea se veselește de zeii săi, dar tu, rătăcitule, pentru ce fugi de dânșii?" Sfântul a zis: "Voi ați rătăcit, lăsând pe Dumnezeul Care a făcut cerul și pământul și toată podoaba lor și vă închinați pietrei și lemnului celui putred, lucrului făcut de mâini omen...