REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​În zilele împăratului Dioclețian, la anul 282, era un creștin, anume Dorotei, împreună cu soția sa, care se chema Evsevia. Aceștia, fiindcă erau fără de fii, se rugau lui Dumnezeu ca să le dea rod și fiu, făgăduind să dăruiască iarăși Lui pe copilul ce se va naște. Deci, a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor și au născut un prunc de parte femeiască în ziua de duminică, lucru pentru care au și numit-o pe pruncă Chiriachi, ce înseamnă duminică. Și au hrănit-o cu învățătura și cuvîntul Domnului, după Apostolul Pavel, și au păzit-o pe fecioară curată, fiindcă făgăduiseră a o afierosi lui Dumnezeu. ​Cînd păgînul Dioclețian a ridicat prigoană asupra creștinilor, atunci au fost pîrîți și născătorii sfintei împreună cu dînsa la tiran, cum că sînt creștini. Acesta, cercetînd pe părinții sfintei, i-a bătut și i-a trimis la ducele Iust, ce se afla în părțile Militinei, în Armenia cea mică. Pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetînd pe muceniț...

  P e vremea păgînului împărat Dioclețian, era în Roma un eparh cu numele Antim. Acela avea un fiu, anume, Lisimah, pe care îl logodise cu o fecioară frumoasă a unui senator, care se numea Prosfor. Acel eparh, îmbolnăvindu-se de moarte, a chemat pe un frate al său, anume Selin, și i-a zis: "Iubitul meu frate, eu o să mă duc din viața omenească și îți încredințez pe Lisimah, fiul meu; tu să-i fii tată în locul meu, iar el să-ți fie fiu; deci, să grăbești după sfîrșitul meu, să-i faci nuntă cu mireasa cu care l-am logodit, fiica lui Prosfor". Antim poruncind astfel, după trei zile s-a sfîrșit. După aceea, împăratul Dioclețian a chemat pe Lisimah, fiul lui Antim, la el și pe Selin, unchiul lui, și, luîndu-i de o parte, a zis către Lisimah: "O, tinere, eu, aducîndu-mi aminte de dragostea tatălui tău, am voit să te pun eparh în locul lui; dar de vreme ce am auzit că iubești credința creștinească, am lăsat acest gînd, așteptînd pînă ce mă voi încredința dacă este adevărat sa...

  ​Achilina s-a născut în orașul palestinian Biblos din cinstiți și dreptmăritori părinți creștini. Deși în vârstă de doar șapte ani fiind, Achilina cunoștea toate tainele credinței creștine, iar la vârsta de zece ani ea a fost atât de plină de Duhul Sfânt încât a putut să predice pe Hristos femeilor ei însoțitoare cu mare putere și râvnă. Când au izbucnit persecuțiile de sub împăratul Dioclețian cineva a pârât-o pe Achilina înaintea trimisului împărătesc Volusian, care era mai curând fiară decât om. Volusian a poruncit mai întâi ca fecioara să fie biciuită, apoi să i se înfigă o vergea încinsă în foc prin urechi și prin creier. Dar până la ultima ei suflare fecioara Achilina L-a mărturisit pe Hristos Domnul pe față și cu libertate, iar când din cap a început să-i curgă sânge și creier, ea a căzut jos, moartă. Trimisul, văzând aceasta și socotind cu adevărat că Achilina este moartă, a poruncit ca trupul ei să fie scos în afara cetății și aruncat pe groapa de necurății și gunoai...

  D reptul Iosif s-a născut ca fiu al lui Iacov, dintre descendenții Regelui David (seminția lui Beniamin) și era de meserie tâmplar (Matei 13, 55), meserie pe care avea să o învețe de la el mai târziu și Iisus (Marcu 6, 3). Când s-a logodit cu Maria, avea deja o vârstă respectabilă. Protoevanghelia lui Iacov relatează despre modul în care a fost ales logodnicul Fecioarei Maria povestind că, mărturie a cinstei și dreptății sale, el este singurul dintre văduvii din Israel al cărui baston înflorea, arătându-l vrednic de această logodnă. I osif își vădește bunătatea și neprihănirea și din atitudinea lui față de sarcina Fecioarei Maria. El nu numai că nu face un denunț legal, ceea ce ar fi dus la pedepsirea cu moartea a Mariei, potrivit Legii lui Moise (Deuteronom 22, 23-24), ci se gândește să nu facă cunoscut faptul că ea era însărcinată, fugind pe ascuns. El vrea, astfel, să evite s-o facă de rușine căci, în astfel de cazuri, femeia, chiar dacă nu era reclamată, rămânea cu reputaț...

  D omnul nostru Iisus Hristos, după săvârșirea tainei mântuirii noastre, înălțându-se la cer, și pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede trimițându-L în limbi de foc, iar Biserica cea dintâi începând a se înmulți, au cârtit elinii împotriva evreilor. Nu acei elini care se închinau idolilor, pe care Sfânta Scriptură îi numește limbi, pentru că acelora, în acea vreme, încă nu li se deschisese ușa credinței și încă nu li se propovăduise cuvântul mântuirii. Că nu îndată după uciderea lui Ștefan au început a se primi păgânii în Biserica celor credincioși, dintre care cel dintâi a fost Cornelie Sutașul. Pe acesta botezându-l Sfântul Petru, nu a plăcut celor ce erau dintre evrei că a intrat între bărbații care nu erau iudei. De acea cârteau asupra lui Petru, până când le-a spus lor despre pânza cea arătată din cer și atunci au tăcut și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Că și limbilor le-a dat Dumnezeu pocăință în viață. Deci, nu elinii cei ce erau dintre limbi cârteau asupra evreilor, în ...

  N așterea lui Iisus Hristos astfel a fost: fiind logodită Preacurata Maica Lui, Fecioara Maria, cu Iosif, bărbat drept și bătrân cu anii - căci era de 80 de ani și, sub chipul însoțirii, după mărturia Sfântului Grigore de Nissa și a Sfântului Epifanie al Ciprului, a fost dată lui pentru paza fecioriei și pentru purtarea de grijă pentru dânsa, mai înainte până a nu se aduna ei. Iosif era numai cu părerea bărbat Mariei, iar de fapt era păzitor al fecioriei ei celei sfințite lui Dumnezeu, martor cu ochii și văzător al vieții ei celei fără prihană. Căci așa a vrut Dumnezeu, să tăinuiască înaintea diavolului taina întrupării Sale din Preacurata Fecioară, acoperind prin logodire fecioria Preasfintei Maicii Sale, ca să nu cunoască vrăjmașul că aceasta este fecioara aceea, despre care a zis Isaia mai înainte: Iată fecioara va lua în pântece . A cest lucru îl mărturisește și Sfântul Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, zicând: "De trebuință era Iosif spre slujirea tainei, să se socote...