REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, M ARE este puterea credinței și minunate sunt darurile: ei! Viață fără de moarte și împărăție veșnică ne dăruiește nouă credința, căci zice Sfânta Evanghelie: „Crezând, viață să aveți întru numele Lui“ (Ioan 20, 31), iar în alt loc: „Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui“ (Marcu 16, 16). Sfântul apostol Pavel ne învață, zicând: „Crede în Domnul Iisus Hristos și te vei mântui împreună cu casa ta“ (Fapte Ap. 16, 31). Este de ajuns numai să creadă omul ca să se mântuiască? Dumnezeiasca Evanghelie zice: „Va să vie Fiul omului, întru slava Tatălui Său împreună cu îngerii Săi și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui“ (Matei 16, 27). Și vor ieși cei ce au făcut cele bune întru învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, întru învierea osândirii“ (Ioan 5, 29). Este vreo nepotrivire când dumnezeiasca Scriptură ne spune că credința mântuiește pe om, iar în alte locuri ne învață că faptele cele bune aduc mântuirea? O, fraților, să nu ne înșelăm, căci ...

  1 După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. 2 Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. 3 Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4 Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. 5 Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. 6 Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. 7 Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea ; acolo Îl veți vedea. Iată v-am spus vouă. 8 Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. 9 Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se...

  Joi Î n Joia Mare din Săptămâna pătimirilor, Domnul Iisus Hristos ne dă exemplu de slujire şi de smerenie. Fiul lui Dumnezeu Se apleacă asupra creaturii cu multă dragoste. În acelaşi timp, Mântuitorul le-a arătat ucenicilor Săi cum se slujeşte cu smerenie, dar şi cât de profundă este dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare făptură a Sa. Domnul Hristos a dăruit lumii întregi totul: A oferit pâine, a vindecat boli incurabile, a alungat demonii, a iertat păcate, a adus pacea în suflete. El a spălat picioarele ucenicilor Săi şi a produs mirarea apostolilor, dar şi uimirea noastră. Oare noi am fi dispuşi să facem un asemenea gest? Î n această seară, la Denie, se vor citi cele douăsprezece pericope evanghelice care ne vor transpune în atmosfera dramatică a supliciilor Mântuitorului. T u, cel care eşti etern ocupat, tu, cel care ai postit sau nu, tu, cel care plângi, tu, care eşti bolnav, opreşte-te o clipă din tumultul vieţii. Astăzi Domnul Iisus Hristos este judecat, bat- jocorit, u...

  Miercuri Evanghelia de la Matei (Mt. 26, 6-16) 6 Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă. 8 Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? 9 Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. 10 Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. 11 Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; 12 Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. 13 Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. 14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul , ducându-se la arhierei, 15 A zis: Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți . 16 Și de atunci căuta un pr...

 

  Luni Evanghelia de la Matei (Mt. 24, 3-35) 3 Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? 4 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. 5 Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. 6 Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. 7 Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. 8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. 10 Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții. 11 Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. 12 Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea...

  F rați creștini, C ând Domnul Iisus, din milostivirea Sa cea nemărginită, trebuia să se ducă la Ierusalim ca să sufere Patima răstignirii și moartea pentru mântuirea oamenilor, atunci Simon leprosul i-a pregătit Lui ospăț în Betania, unde Maria, sora lui Lazăr, i-a uns preacuratele Lui picioare cu mir de mult preț și le-a șters cu părul capului său. În Ierusalim, poporul L-a întâmpinat cu stâlpări de finic și mulți dintre iudei așterneau pe cale ramuri de copaci și își aruncau hainele lor pe pământul pe unde trecea Iisus. Ucenicii Lui L-au slăvit, pruncii cei fără răutate I-au adus laude, mulțimile de oameni L-au primit, strigând și zicând: Osana, Fiul lui David! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Dar vânzătorul Iuda pregătește pentru primirea Lui sărutarea trădării; mai-marii preoților fac sfat și hotărăsc moartea lui Iisus Hristos și a lui Lazăr. D e astăzi înainte mai sunt șase zile până la Paști. După cele șase zile ale Patimilor, noi sărbătorim Paștile...

  F rați creștini, D uhul cel mut și surd, adică diavolul, nu ar avea dreptul să chinuiască făptura lui Dumnezeu, dacă nu i-ar da Dumnezeu voie, căci știm că nici pe Iov n-a îndrăznit să-l ispitească fără învoirea lui Dumnezeu. De aceea Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat, știa și ziua și ceasul de când duhul necurat chinuia pe tânărul din Evanghelia de astăzi. Pentru ce, dar, a mai întrebat Iisus pe tatăl celui îndrăcit despre vremea când i-a venit lui boala aceasta? Oare, îi este lui Dumnezeu mai greu să vindece bolile cele de mulți ani, și mai puțin greu, să le vindece pe cele de mai puțini ani? Sau, oare, îi este Lui mai greu să mute pe diavolul din locul în care a locuit multă vreme și mai ușor să-l gonească din locul în care a stat mai puțină vreme? La Dumnezeu deopotrivă toate sunt cu putință, pentru că puterea Lui este nemăsurată și nemărginită. Dumnezeu a supus omului multe și nenumărate lucruri, dar vremea a lăsat-o sub stăpânirea Sa, după cum spun Faptele Apostolilor,...

  F rați creștini, D omnul Isus a ridicat la mare înălțime vrednicia și cinstea sufletului omenesc. Arătându-l mai de preț decât toată lumea, a zis că nici un lucru din cele ce sunt în lume nu este vrednic de schimbat cu sufletul. Dar, oare, ce este sufletul, care este așa de prețios, atât de scump și cu totul de neprețuit? De unde este adus? Care este ființa și firea lui, și cât timp trăiește el? Mulți dintre păgânii închinători la idoli, cu sute de ani înainte de nașterea lui Hristos, s-au ostenit să înțeleagă acestea, dar neavând lumina descoperirii dumnezeiești ca povățuitoare ostenelilor lor, s-au ostenit în zadar. Dintre aceștia, unii s-au înălțat prin lumina minții lor până aproape de treapta înțelegerii, dar neputând fi ridicați de lumina aceasta până la treapta cea mai înaltă, au căzut în greșeli cu totul necuviincioase. Alții, nefiind atât de luminați de lumina minții, au grăit despre suflet, ca niște nepricepuți. D in mărturiile lor însă vedem că cea mai mare parte d...

  F rați creștini, D umnezeu având nemărginită ființa Sa, este pretutindenea, după cum ne spune și psalmistul David, zicând: „Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo ești; de mă voi pogori în iad, de față ești. De voi zbura pe aripile zorilor și mă voi sălășlui la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va povățui și dreapta Ta mă va ține“ (Psalm 138, 6-9). Mintea noastră mărginită nu poate cuprinde această taină, ci abia dacă o înțelege, ca printr-o perdea de fum și nu desăvârșit. Dumnezeu este tot în toată lumea și tot în fiecare parte a lumii. Dumnezeu vede cele ascunse, aude cuvintele care nu s-au grăit și cunoaște gândurile. Filip vorbește cu Natanail deosebi, sub smochin, iar Dumnezeu, mai înainte de a deschide Filip gura sa, îl vede pe Natanail și aude cuvintele lui Filip. „Te-am văzut când erai sub smochin, mai înainte ca Filip să te cheme“, îi spune Iisus lui Natanail. Cunoaște bunătatea minții și curățenia inimii lui ...

  F rați creștini, M are și mult folositoare este smerenia. Dacă vom cerceta folosul sufletesc al celui smerit, vom afla la dânsul atâtea daruri dumnezeiești, încât mintea noastră va rămâne uimită. Dimpotrivă, mânia este fiica mândriei. Mânia stăpânește pe cel mândru, când se socotește că a fost defăimat, sau când se gândește că n-a fost slujit precum i se cuvenea. Cel ce este smerit cu inima este și blând, așa cum a zis Iisus Hristos, despre Sine: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima“ (Matei 11, 29). Fericit este, dar, omul acela care a dobândit vistieria cea neprețuită a smereniei, căci ea este icoana vie și asemănarea însuflețită a lui Iisus Hristos. Prin smerenie, cel smerit dobândește odihna sufletului său, după cum, Însuși Domnul, după ce a zis: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima“, a adăugat: „Și veți afla odihna sufletelor voastre“ (Matei 11, 29). Pe care odihnă o vom înțelege: pe cea vremelnică sau pe cea veșnică? Socotința noa...

  O amenii din Tinos șed deseori la poartă și privesc cum urcă închinătorii la Biserica Maicii Domnului . Adesea văd chipuri întristate și se fac părtași durerii și suferinței acesor străini. Poate de aceea își păstrează sufletele curate și deschise, gata oricând să slujească aproapelui. Î ntr-o zi de 14 august 1971, Stiliani Maraboti stătea ca de obicei la portiță, uitându-se la mulțimea de bolnavi, mai mari sau mai mici, îmbrăcați în haine cernite, paralitici, infirmi și orbi, suferinzi de cancer sau de boli grele ale minții, ducând fiecare lumânări și daruri Preacuratei. Privea toată această turmă a durerii îndreptându-se spre Izvorul îndurării, să caute alinare. Pentru toată lumea se ruga în taină și pentru fiecare își făcea câte o cruce, cu gândul să-i primească Maica Domnului rugăciunea. Casa ei se făcuse biserică. Î ntr-o zi, de ea s-au apropiat două femei, cu un prunc plângând. - Ne rugăm, dacă ai avea o odaie, nu pentru noi, pentru pruncul care plânge, i-au spus. -...