REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, D umnezeu având nemărginită ființa Sa, este pretutindenea, după cum ne spune și psalmistul David, zicând: „Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo ești; de mă voi pogori în iad, de față ești. De voi zbura pe aripile zorilor și mă voi sălășlui la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va povățui și dreapta Ta mă va ține“ (Psalm 138, 6-9). Mintea noastră mărginită nu poate cuprinde această taină, ci abia dacă o înțelege, ca printr-o perdea de fum și nu desăvârșit. Dumnezeu este tot în toată lumea și tot în fiecare parte a lumii. Dumnezeu vede cele ascunse, aude cuvintele care nu s-au grăit și cunoaște gândurile. Filip vorbește cu Natanail deosebi, sub smochin, iar Dumnezeu, mai înainte de a deschide Filip gura sa, îl vede pe Natanail și aude cuvintele lui Filip. „Te-am văzut când erai sub smochin, mai înainte ca Filip să te cheme“, îi spune Iisus lui Natanail. Cunoaște bunătatea minții și curățenia inimii lui ...

  F rați creștini, M are și mult folositoare este smerenia. Dacă vom cerceta folosul sufletesc al celui smerit, vom afla la dânsul atâtea daruri dumnezeiești, încât mintea noastră va rămâne uimită. Dimpotrivă, mânia este fiica mândriei. Mânia stăpânește pe cel mândru, când se socotește că a fost defăimat, sau când se gândește că n-a fost slujit precum i se cuvenea. Cel ce este smerit cu inima este și blând, așa cum a zis Iisus Hristos, despre Sine: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima“ (Matei 11, 29). Fericit este, dar, omul acela care a dobândit vistieria cea neprețuită a smereniei, căci ea este icoana vie și asemănarea însuflețită a lui Iisus Hristos. Prin smerenie, cel smerit dobândește odihna sufletului său, după cum, Însuși Domnul, după ce a zis: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima“, a adăugat: „Și veți afla odihna sufletelor voastre“ (Matei 11, 29). Pe care odihnă o vom înțelege: pe cea vremelnică sau pe cea veșnică? Socotința noa...

  O amenii din Tinos șed deseori la poartă și privesc cum urcă închinătorii la Biserica Maicii Domnului . Adesea văd chipuri întristate și se fac părtași durerii și suferinței acesor străini. Poate de aceea își păstrează sufletele curate și deschise, gata oricând să slujească aproapelui. Î ntr-o zi de 14 august 1971, Stiliani Maraboti stătea ca de obicei la portiță, uitându-se la mulțimea de bolnavi, mai mari sau mai mici, îmbrăcați în haine cernite, paralitici, infirmi și orbi, suferinzi de cancer sau de boli grele ale minții, ducând fiecare lumânări și daruri Preacuratei. Privea toată această turmă a durerii îndreptându-se spre Izvorul îndurării, să caute alinare. Pentru toată lumea se ruga în taină și pentru fiecare își făcea câte o cruce, cu gândul să-i primească Maica Domnului rugăciunea. Casa ei se făcuse biserică. Î ntr-o zi, de ea s-au apropiat două femei, cu un prunc plângând. - Ne rugăm, dacă ai avea o odaie, nu pentru noi, pentru pruncul care plânge, i-au spus. -...

  F rați creștini, D omnul Iisus s-a dus din Iudeea în Galileea, când l-au închis pe Ioan în temniță și din Betleem s-a dus în Egipt, când Irod căuta ca să-L omoare. Acestea le-a făcut Iisus spre a noastră învățătură și pildă, arătându-ne să fugim de cei ce ne prigonesc, când putem, împlinind astfel porunca dragostei. Când poți să fugi de omul care se silește să-ți vatăme trupul sau sufletul tău, dar nu vrei să fugi, ci stai dârz și nemișcat împotrivă-i, atunci te faci sminteală omului aceluia. Când însă nu tu ești pricină de sminteală, atunci urmează-ți scopul și lucrul tău bun, deși alții se vor sminti. Se sminteau necredincioșii, când sfinții apostoli propovăduiau Evanghelia. Se cuvenea, oare, să tacă apostolii sau să se ascundă și să fugă în pustie? Nu! Apostolii nu se cuvenea, nici să se ascundă și nici să fugă, fiindcă, pentru propovăduirea credinței, ei aveau, ca și toți propovăduitorii Evangheliei, hotărâta poruncă a lui Hristos, Care le-a zis: „Mergeți în toată lumea și...

  F rați creștini, S fânta Evanghelie care s-a citit astăzi ne arată lămurit deosebirea dintre botezul lui Ioan și Botezul lui Iisus Hristos. Socotim deci că este de mare folos să vorbim despre Botezul acesta și să arătăm pentru ce a voit Dumnezeu să ne botezăm nu numai cu Duh, ci și cu apă; ce înseamnă cele ce se fac la Săvârșirea Sfântului Botez, ce haruri luăm când ne botezăm și câte sunt botezurile lui Iisus Hristos. F rați creștini, fiindcă suntem alcătuiți din suflet nematerialnic și din trup materialnic, Prea Bunul Dumnezeu a binevoit, ca toate harurile cele duhovnicești, care se dau prin Sfintele Taine, să aibă și semne materialnice care să cadă sub simțurile noastre, pentru ca nu numai prin credință, ci și prin simțuri sufletul nostru să ia cunoștință când și prin cine vine într-însul harul Sfântului Duh. Dacă ar fi lipsit acestea,noi n-am fi știut nici prin cine și nici când se dă nouă harul, și am fi fost în îndoială și nepregătiți, deci nevrednici de primirea dumnez...

  Î mplinindu-se opt zile de la Naștere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc , pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovați și robiți de dînsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere ; iar pe de alta ca să se arate că a luat trup adevărat și să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut. D rept aceea, S-a tăiat împrejur, ca să fie arătat omenirii; pentru că de nu S-ar fi îmbrăcat cu trupul nostru, apoi cum ar fi fost cu putință să se taie împrejur nălucirea, iar nu trupul, fiindcă grăiește Sfîntul Efrem Sirul: "Dacă n-a fost trup, pe cine a tăiat Iosif împrejur? Cel ce a fost cu trup adevărat S-a și tăiat împrejur ca un om, și cu sîngele Său S-a roșit Pruncul, ca un fiu omenesc și, dur...

  F rați creștini, Î ntre celelalte fapte bune pe care le-a propovăduit și le-a arătat sufletul cel sfânt al prea fericitului Iosif, mai mult a strălucit fapta cea bună a ascultării. În vis i s-a arătat îngerul, și atunci când căuta să lase în ascuns pe Sfânta Fecioara Maria, și atunci când i s-a poruncit lui să fugă în Egipt. Alt om ar fi bănuit că vedeniile acelea erau vise curate. S-ar fi îndoit și nu ar fi crezut; nu ar fi ascultat cu atâta încredere. Dar Iosif, fiind drept, n-a avut nici bănuieli, nici îndoiala n-a intrat în sufletul lui, nici nu s-a împotrivit, ci, având în inimă bogăția ascultării, cu supunere și fără îndoială a săvârșit îndată cele ce îngerul i-a poruncit. Pentru această faptă bună a fost ales din toată lumea, ca să fie vrednic și iscusit păzitor Sfintei Fecioare și slujitor al tainei celei mari a întrupării Fiului lui Dumnezeu. M ulți socotesc că ascultarea este o faptă bună de mică însemnătate și că nu oricine are nevoie de ea spre mântuire. Prin ascu...

  F rați creștini, A ți auzit cum a numit Domnul pe mai-marele sinagogii, care una grăia și altceva cugeta. „Fățarnice“, i-a zis Domnul, apoi a mustrat și a dat pe față fățărnicia lui. Păcatul fățărniciei, pe care unii îl numesc iscusință firească, iar alții meșteșug folositor, este un păcat mare, care, la rândul lui, dă naștere la alte multe și mari păcate. Fățărnicia are ca rădăcină vicleșugul, iar ca roade: minciuna, înșelăciunea, șiretenia, necinstea și vătămarea aproapelui. D umnezeu, din iubirea Sa față de oameni, voiește ca purtările oamenilor să fie cinstite, mintea lor curată și sufletul lor sfânt. De aceea poruncește, zicând: „Cuvântul vostru să fie da, ceea ce este da, și nu, ceea ce este nu“ (Matei 5, 37). Cum cugetă mintea ta așa să grăiască și gura ta, iar ce este mai mult decât da și nu, adică cuvintele cele cu dublu înțeles și răspunsul cel meșteșugit și încurcat, sunt de la diavolul. Acestea cad sub aspră judecată, cum ne spune și Sfântul Apostol Iacob, zicând:...

  F rați creștini, D regătorului, despre care ne-a povestit Evanghelia de astăzi, că a zis că din tinerețile sale a păzit poruncile lui Dumnezeu, Domnul i-a răspuns: „Încă un lucru îți lipsește“ (Luca 18, 22). Prin acest răspuns, Domnul a arătat că cel care păzește numai cele zece porunci, acela este prieten iubit al lui Dumnezeu și moștean al Împărăției Sale însă nu este desăvârșit, pentru că îi mai lipsește încă un lucru, de care el nu se poate dezlipi așa ușor, ca să fie desăvârșit. Iisus îi spune dregătorului: „Vinde toate câte ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează-Mi Mie“. (Luca 18, 22) D regătorul cel bogat căuta desăvârșirea faptelor sale bune. Deși păzise toate poruncile lui Dumnezeu din tinerețile sale, el însă a venit la Iisus cu multă umilință și smerenie, și plecându-și genunchii înaintea Lui, îl întreba zicând: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața cea de veci“? (Luca 18, 18) Dorea să ajungă la desăvârșire, urmând ...