REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, C âte s-au scris mai înainte, zice Sfântul Apostol Pavel, spre a noastră învățătură s-au scris. Să nu trecem, dar, cu vederea, nici cererea celui izbăvit de demoni, pe care am auzit-o la sfârșitul Sfintei Evanghelii care s-a citit astăzi, și nici răspunsul lui Iisus Hristos, căci în ele se cuprind învățături, cu adevărat, de suflet mântuitoare. Cel căruia i s-a făcut bine are neuitată datorie să se arate mulțumitor făcătorului său de bine, străduindu-se să răsplătească binefacerea. Și-L ruga pe Iisus, omul din care ieșiseră demonii, ca să-l lase lângă Dânsul. Voia ca să rămână cu Binefăcătorul său, ca să-i răsplătească binefacerea, slujindu-l. Dar, pentru că Binefăcătorul său n-a primit, el a găsit altă cale prin care și-a arătat recunoștința și mulțumirea sufletului său. A propovăduit prin toată cetatea, binefacerea, cu toate întâmplările ei. Binefăcătorul este dator să nu ceară răsplată de la cel căruia i-a făcut bine, cum a făcut Iisus Hristos cu cel vindec...

  ​Frați creștini, ​Dacă s-ar fi pogorât din cer vreun înger al Domnului, poate că el ar fi putut să lămurească cum este întunericul cel mai dinafară, în care se chinuiesc păcătoșii. Însă, chiar dacă îngerul ar fi scris și ar fi tâlcuit pedepsele chinurilor veșnice, noi tot n-am fi putut să înțelegem și să simțim greutatea pedepselor acestora. După cum cel care are ochii săi acoperiți de albeață, vede întunecate lucrurile care sunt înaintea ochilor lui și nu poate să cunoască nici deosebirea culorilor, nici mărimea și nici forma feței oamenilor, tot așa și sufletul nostru, cât timp este acoperit cu învelișul trupului, nu poate să înțeleagă nici greutatea suferinței, nici adâncul durerii, nici focul chinurilor veșnice. Cu cât este mai subțire și mai rară albeața care acopere ochii noștri, cu atât mai bine vedem și cunoaștem lucrurile care se văd. Tot așa, cu cât trupul nostru se subțiază, prin depărtarea de poftele trupești și se curățește prin fapte bune, cu atât mai bine înțeleg...

  ​Cazania Duminicii a XI-a după Pogorârea Sfântului Duh focalizează atenția credincioșilor asupra consecințelor duhovnicești ale neiertării aproapelui. Pornind de la învățătura Pildei datornicului nemilostiv , textul denunță ura și lipsa de milostivire drept bariere fundamentale în calea mântuirii. Se arată că ura — fie ea cu pricină lumească sau fără motiv — anulează roadele oricărei alte fapte bune, inclusiv ale rugăciunii sau ale darurilor aduse la altar, întrucât întreaga Lege și Evanghelia sunt zidite pe temelia dragostei. ​Pentru a birui pornirea spre răzbunare, credinciosul este îndemnat să privească la pilda Mântuitorului Iisus Hristos de pe Cruce, Care S-a rugat pentru chinuitorii Săi, precum și la exemplul Sfântului Apostol și Întâiului Mucenic Ștefan sau al tuturor mucenicilor. Amânarea împăcării și păstrarea urii în inimă împietresc sufletul și îl privesc pe om de iertarea divină, amintind că raportul nostru cu Dumnezeu rămâne strict condiționat de măsura în care ier...

  ​Frați creștini, ​Istorisirea pe care ați auzit-o în Sfânta Evanghelie de astăzi trezește, în inima fiecăruia, puterea nădejdii, care a fost sădită aici de Dumnezeu și o îndrumează minunat spre Însuși Dătătorul și Împlinitorul ei, spre Dumnezeu. În adevăr, sufletul omului simte în sine puterea nădejdii, pe care nici primejdiile, nici nevoile, nici nenorocirile, nici oricare alt necaz, oricât de mare, nu poate să o dezrădăcineze. Nădejdea nu ne părăsește nici în ceasul morții, căci și atunci, stând de față, ne încurajează, ne făgăduiește sănătate și viață. Ea întărește pe om la orice lucru și în orice împrejurare. Plugarul rabdă osteneala plugăriei, fiindcă nădăjduiește să ajungă la secerișul roadelor sale. Corăbierul nu ia în seamă primejdiile mării, fiindcă nădăjduiește să ajungă în cele din urmă la limanul dorit. Bolnavul își mângâie durerile bolii, fiindcă nădăjduiește să dobândească vindecarea de suferințe și însănătoșirea. Nădejdea izbăvirii ne mângâie în toate necazurile ...

  ​Frați creștini, ​În povestirea minunii vindecării slăbănogului, este vrednică de luat aminte râvna Domnului Iisus Hristos împotriva cărturarilor. Ei n-au zis nimic, nici n-au vorbit măcar un cuvânt, dar, în adâncul inimilor lor, au socotit că Iisus a hulit. De aceea Mântuitorul, nu numai că descoperă și dă la iveală gândul lor ascuns, ci și mustră răutatea lor, prin vindecarea slăbănogului. Pentru ce, oare, atâta sârguință și atâta luptă pentru un gând ascuns și îngropat din inimile cărturarilor? Noi știm că uneori fariseii îl osândeau pe Iisus pe față, zicând că gonește demonii prin Belzebul, domnul demonilor; alte ori iudeii îl ocărau cu mare glas, strigând și zicând: „samarinean ești Tu, și ai demon!“ (Ioan 8, 48). Însă nici împotriva fariseilor, nici împotriva iudeilor n-a arătat Iisus atâta râvnă, cât a arătat împotriva cărturarilor. Acest lucru nu s-a întâmplat fără o adâncă socoteală, ci s-a întâmplat, deoarece cărturarii osândeau pe Iisus Hristos, nu ca pe un vrăjitor,...

  ) F rați creștini, S amarineanca a venit la puțul lui Iacov, ca să scoată apă, însă aci a aflat mântuirea sufletului său. Ea n-a știut mai dinainte și nici nu s-a gândit că acolo va afla pe Mântuitorul lumii. Altceva a căutat și altceva a aflat. A căutat apă stricăcioasă și a aflat Împărăția cerească. Dumnezeu a vrut să miluiască pe samarineancă, de aceea a rânduit ca, în ceasul în care Cel Unul-Născut, Fiul Lui, a ajuns la puțul lui Iacov, să vie și ea acolo, ca să scoată apă, și, crezând în Iisus, să se mântuiască. A rânduit Dumnezeu mântuirea ei, a chemat-o prin învățătura Fiului Său și a făcut-o dreaptă și sfântă prin credință și pocăință, slăvind și încununând sufletul ei, așa cum ne încredințează Apostolul Pavel că Dumnezeu cinstește pe toți cei aleși și chemați, zicând: „Iar pe cei care mai înainte i-a rânduit, pe aceia i-a și chemat; și pe care i-a chemat, pe aceia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceia i-a și preamărit“ (Romani 8, 30), Deci, dacă Dumnez...

  F rați creștini, M ARE este puterea credinței și minunate sunt darurile: ei! Viață fără de moarte și împărăție veșnică ne dăruiește nouă credința, căci zice Sfânta Evanghelie: „Crezând, viață să aveți întru numele Lui“ (Ioan 20, 31), iar în alt loc: „Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui“ (Marcu 16, 16). Sfântul apostol Pavel ne învață, zicând: „Crede în Domnul Iisus Hristos și te vei mântui împreună cu casa ta“ (Fapte Ap. 16, 31). Este de ajuns numai să creadă omul ca să se mântuiască? Dumnezeiasca Evanghelie zice: „Va să vie Fiul omului, întru slava Tatălui Său împreună cu îngerii Săi și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui“ (Matei 16, 27). Și vor ieși cei ce au făcut cele bune întru învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, întru învierea osândirii“ (Ioan 5, 29). Este vreo nepotrivire când dumnezeiasca Scriptură ne spune că credința mântuiește pe om, iar în alte locuri ne învață că faptele cele bune aduc mântuirea? O, fraților, să nu ne înșelăm, căci ...

  1 După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. 2 Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. 3 Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4 Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. 5 Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. 6 Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. 7 Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea ; acolo Îl veți vedea. Iată v-am spus vouă. 8 Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. 9 Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se...

  Joi Î n Joia Mare din Săptămâna pătimirilor, Domnul Iisus Hristos ne dă exemplu de slujire şi de smerenie. Fiul lui Dumnezeu Se apleacă asupra creaturii cu multă dragoste. În acelaşi timp, Mântuitorul le-a arătat ucenicilor Săi cum se slujeşte cu smerenie, dar şi cât de profundă este dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare făptură a Sa. Domnul Hristos a dăruit lumii întregi totul: A oferit pâine, a vindecat boli incurabile, a alungat demonii, a iertat păcate, a adus pacea în suflete. El a spălat picioarele ucenicilor Săi şi a produs mirarea apostolilor, dar şi uimirea noastră. Oare noi am fi dispuşi să facem un asemenea gest? Î n această seară, la Denie, se vor citi cele douăsprezece pericope evanghelice care ne vor transpune în atmosfera dramatică a supliciilor Mântuitorului. T u, cel care eşti etern ocupat, tu, cel care ai postit sau nu, tu, cel care plângi, tu, care eşti bolnav, opreşte-te o clipă din tumultul vieţii. Astăzi Domnul Iisus Hristos este judecat, bat- jocorit, u...

  Miercuri Evanghelia de la Matei (Mt. 26, 6-16) 6 Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă. 8 Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? 9 Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. 10 Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. 11 Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; 12 Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. 13 Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. 14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul , ducându-se la arhierei, 15 A zis: Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți . 16 Și de atunci căuta un pr...

 

  Luni Evanghelia de la Matei (Mt. 24, 3-35) 3 Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? 4 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. 5 Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. 6 Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. 7 Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. 8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. 10 Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții. 11 Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. 12 Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea...