REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Motto: ,,Cuvinte alambicate ca și viața, din care unii înțeleg sau nu înțeleg nimic" Soare cu nori, Curcubeie, Copilă, fecioară, Fecioară, iubită, Femeie,  Cumul de stări, Fericiri și tristeți. Adult, Soție și mamă, Izvorul de viață, Tumult. Dincolo de tine, Întrebări, răspuns Și tăceri, Trădări și credință, Liniști și zgomot, Învieri. Închisori, liberări, Suflet și minte, Lacrimi. Judecăți drepte, Judecăți strâmbe, Patimi. Dăruriri și așteptări, Iubire și ură, Resemnări. Ploi și furtuni, Zăpadă și viscol, Primăveri. Cer și pământ, Răsărit și apus, Ziua de ieri. Ziua de azi,  Ziua de mâine, Destin. Viață și moarte, Salut și un ultim  Festin...       Violeta Damian Foto: 28 iulie 2023

 

31.07.1960: a murit, la Bucureşti, parohul Bisericii Sf. Vineri-Herasca, preotul de vrednică pomenire Dumitru Cristescu (n. 1899), fost misionar eparhial la Arhiepiscopia Bucureştilor şi consilier patriarhal, duhovnic încercat şi teolog prezent în paginile multor reviste bisericeşti.

  Avva Ioan Colov a zis odată fratelui său cel mare: doresc fără de grijă să fiu, precum îngerii sunt fără de grijă, nimic lucrând, neîncetat slujind lui Dumnezeu. Şi dezbrăcându-se de haină, a ieşit în pustie. Şi după o săptămână, s-a întors către fratele său. I-a bătut în uşă, iar fratele, deşi ştia cine este, a întrebat: - Tu cine eşti? Iar el a răspuns: - Sunt Ioan, fratele tău. Fratele i-a grăit: -Ioan s-a făcut înger şi nu mai este printre oameni. Şi nu i-a deschis, l-a lăsat până dimineaţă să se trudească. În zori, deschizându-i, i-a spus: om eşti, trebuinţă ai să lucrezi iarăşi ca să te hrăneşti. Şi Ioan a făcut metanie, zicând: iartă-mă!      

Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi

  1 În ceasul acela s'au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai mare întru împărăția cerurilor?“ 2 Și El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor 3 și le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în împărăția cerurilor a . 4 Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru împărăția cerurilor. 5 Și cel ce va primi un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primește. 6 Dar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia dintr'aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi să-și atârne de gât o piatră de moară și să se înece în adâncul mării. 7 Vai lumii, din pricina poticnirilor! Că poticnirile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine poticnirea! 8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău îți devine piatră de poticnire, taie-l și aruncă-l de la tine; că mai bine-ți este să intri în Viață b ciung sau șchiop decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în fo

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 31 Că dacă ne-am judeca noi înșine, nu am mai fi judecați; 32 dar când ne judecă Domnul, ni se dă o pedeapsă, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea. 33 De aceea, frații mei, când vă adunați ca să mâncați, așteptați-vă unii pe alții. 34 Iar dacă cuiva îi este foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați spre osândă. Cât despre celelalte, le voi rândui când voi veni. 1 Iar în ceea ce privește darurile duhovnicești, nu vreau, fraților, ca voi să fiți în necunoștință. 2 Voi știți că la vremea când erați păgâni vă duceați la idolii cei necuvântători ca și cum ați fi fost niște apucați a . 3 De aceea vă fac cunoscut că nimeni grăind în Duhul lui Dumnezeu nu zice: Anatema fie Iisus!, și nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus!, decât întru Duhul Sfânt. 4 Sunt felurimi de daruri du

  Glasul 3 Fecioara astăzi... C instită pomenirea ta astăzi pe noi ne-a adunat la dumnezeiasca raclă a moaștelor tale. Căci pentru toți cei ce se apropie și se închină, se alungă toată vătămarea demonilor și se izbăvesc degrab de felurite boli, Fericite Evdochim. Glasul 2 P e cele de sus dorindu-le, împreună cu cele din înălțime te-ai împreunat, cu urcușurile cele dumnezeiești ale faptelor bune; căruță de foc sufletul ți l-ai săvârșit, Preafericite Evdochim. Și pe pământ viețuind ca și când nu ai fi avut trup, Ziditorului tuturor ai bineplăcut.

  Troparul Sfântului și Dreptului Evdochim, glasul al 4-lea: C el Ce te-a chemat pe tine de pe pământ la cereștile locașuri păzește și după moarte nevătămat trupul tău, sfinte; că tu, cu curăție și cu cinstită viață, fericite, ai viețuit, nespurcându-ți trupul, pentru aceasta, cu îndrăznire roagă pe Hristos Dumnezeu să ne mântuiască pe noi. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Întru adânc a așternut... Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A vând viață înaltă și cu urcușurile cele dumnezeiești făcându-te cu totul luminat, cere luminare pentru mine, cel ce laud cinstitele bunătăți, cu care, fiind procopsit, ai câștigat ceea ce ai nădăjduit, Sfinte Evdochim. Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. I ubind învățăturile cele ce insuflau mirosuri și petrecând întru înălțările Sfințitelor Scripturi, te-ai abătut de la stricăciunea și necinstea dezmierdărilor și te-ai împodobit cu mirosul cel bun al dumnezeieștilor daruri. Slavă Tatălui și Fiului ș

  Glasul 4 C el Ce te-a chemat pe tine de pe pământ la cereștile locașuri păzește și după moarte nevătămat trupul tău, sfinte; că tu, cu curăție și cu cinstită viață, fericite, ai viețuit, nespurcându-ți trupul, pentru aceasta, cu îndrăznire roagă pe Hristos Dumnezeu să ne mântuiască pe noi.

  M are folos găsește în povestirea vieții dreptului Evdochim, atât cel ce povestește, cât și cel ce ascultă. Acest sfânt nu numai că s-a arătat fierbinte săvârșitor al faptei bune, după cum au fost și mulți alții în pustnicie; dar, aflându-se mai vârtos în grijile lumii și purtându-se ca o corabie în mijlocul mării prin valurile tulburărilor și supărându-se de măiestriile satanei cu multe feluri de vederi, s-a păzit fără tulburare de toate patimile poftei, până la cel mai mic cuget. Deci, a săvârșit bine aceste isprăvi ale faptei bune, încât a rănit pe diavoli mai mult decât aceia care s-au nevoit în pustie 50 sau 60 de ani și cărora li s-a făcut pildă de faptă bună. El, cu mult mai vârtos, s-a făcut pildă celor îmbunătățiți care petrec în lume. Căci ei, dacă vor privi la faptele lui, pot să viețuiască cu întemeiere și să se mântuiască. Deci este potrivit acum să întindem povestirea ascultătorilor celor cucernici, ca o masă pe care se află bucate duhovnicești, care niciodată nu lips

  S fântul Evdochim s-a născut în Capadocia din părinți foarte credincioși care s-au numit Vasile și Evdochia. Î n vremea împăratului Teofil (829-842), Evdochim s-a aflat tânăr ofițer în armata imperială. Chiar în rang militar fiind, el s-a străduit pururea să trăiască conform poruncilor Evangheliei. Păstrându-se întru toată curățenia sufletească și trupească, el nu a vorbit niciodată cu femei, în afară de mama lui. E l a fost milostiv cu nenorociții și cu nevoiașii, citind pururea cu sârguință din Sfintele cărți și stând cu și mai multă sârguință la Sfânta rugăciune înaintea lui Dumnezeu. El s-a ferit întotdeauna de distracții și de grăirile deșarte cu cei deșerți: „în mijlocul deșertăciunilor celor lumești trăind, el a stat ca floarea de crin între spini și ca aurul în mijlocul focului. " D atorită marilor lui virtuți și însușiri, împăratul l-a numit guvernator al Capadociei. Din această poziție înaltă Evdochim s-a arătat drept înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. P rin p

  Glasul 5 S ă cinstim pe cel ce'a îngropat pe Domnul, și'a miluit pe Cel ce revarsă milă spre toți: Hristos Domnul Îngerul cel de Mare Sfat, pe cel ce pentru un mormânt prea mic a primit drept răsplătire desfătarea cea cerească. De unde se roagă pentru toți cei care îl cinstesc pe el.

  I osif, bărbat bogat și nobil întru Hristos Răstignit n icicum nu s-a smintit, C i când soarele și-a pierdut lumina, Ș i s-a cutremurat pământul, E l mers-a la Pilat și i-a zis C ă Domnul a murit, D ătătorul vieții: A stfel făcutu-s-a ucenicul cel tainic C unoscut tuturor. A stfel, ascunzându-Se în pământ C el Arătat tuturor, C el ascuns ucenic s -a mărturisit al Domnului în auzul tuturor. A stfel făcutu-s-a Iosif v estit Într-o singură zi. C u Nicodim împreună el T rupul Domnului D e pe Cruce-a luat, Ș i în a lui grădină L-a pus, Î ntr-o peșteră nouă. S pionii evrei au auzit acestea și grabnic au raportat, I ar bătrânii evreilor pe Iosif A runcatu-l-au în temniță, legat în lanțuri, I osif zace în temnița întunecată, î n ziua în care Domnul iadul îl strălucește C u a Lui lumină. I osif în minte vede acum pe Domnul A ude cuvintele Lui minunate, g ândește la minunile Lui, L a spusele și prorociile Lui minunate. P e când era lângă El, în lumina Domnului s

  N obilul Iosif acesta a fost un bărbat foarte bogat și membru al Sinedriului evreiesc din vremea Mântuitorului. În taină, el a fost următor al lui Hristos (Matei 27:57, Ioan 19:38). I osif și Nicodim au luat Trupul lui Hristos de pe Cruce și l-au așezat în mormântul cel nou al lui Iosif. Pentru aceasta el a fost arestat de către evrei și aruncat în închisoare. Acolo a venit la el Domnul Cel înviat, Care l-a întărit, dovedindu-i învierea Lui. D upă o oarecare vreme evreii l-au scos pe Iosif din închisoare și l-au izgonit din pământul lui strămoșesc. S fântul Iosif din Arimatea a călătorit în toată lumea predicând Evanghelia lui Hristos și a adus Vestea cea bună până și în Anglia, unde s-a săvârșit către Domnul.

 Ziua de  31 iulie a fiecărui an aduce cu sine LĂSATUL SECULUI PENTRU POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI.  Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului Este a doua Sărbătoare cu Prohod după Învierea Domnului și ultima sărbătoare din cele patru  ÎMPĂRĂTEȘTI din cursul anului bisericesc. Această sărbătoare face parte din numărul celor Patru Sărbători Împărătești de peste an. Și este mereu antedatată de o perioadă de post de 15 zile fiind o sărbătoare cu dată fixă prăznuită mereu la data de 15 August.  DE CE NU SE SPUNE LA MULȚI ANI PE 15 AUGUST? Deși este o zi de DOLIU pentru toți creștinii ortodocși care amintește de, MUTAREA LA IUBITUL SĂU FIU A MAICII DOMNULUI", mulți oameni au transformat această zi într-o veritabilă zi de bucurie, dând startul petrecerilor și batjocorind prin acest gest întreaga perioadă de post dar și Adormirea Maicii Domnului. După cum știm pentru cei care poartă numele Sfintei Fecioare există ziua de 8 Septembrie adică ziua Nașterii Maicii Domnului. DE CE ESTE PĂCAT

 

La avva Pimen a venit cândva un începător în ale călugăriei şi, discutând cu marele avva, îi spuse printre altele că s-a hotărât greu să-i facă vizită. - De ce? l-a întrebat avva Pimen. - M-am gândit că nu mă vei primi, pentru că suntem în Postul cel Mare! - a răspuns tânărul. Auzind aceasta, avva Pimen i-a răspuns: - Aici, în Postul cel Mare nu obişnuim să închidem acea uşă mică de lemn, ci pe aceasta ! Şi avva Pimen puse degetul pe buze.

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuie

  14 Și ieșind, a văzut mulțime mare și I s'a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. 15 Iar când s'a făcut seară, ucenicii s'au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și iată că vremea a trecut; dă drumul mulțimilor ca să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare“. 16 Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce“. 17 Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești“. 18 Și El a zis: „Aduceți-Mi-le aici!“ 19 Și poruncind mulțimii să se așeze pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat; și, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulțimilor. 20 Și au mâncat toți și s'au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. 21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. d 22 Și îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilo

10 Vă rog, fraților, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să fiți într'o vorbă și'n sânul vostru să nu fie dezbinări; ci să fiți cu totul uniți în același gând și'n aceeași dreaptă judecată; 11 fiindcă despre voi, frații mei, prin oameni de-ai Hloiei d mi s'a făcut cunoscut că la voi sunt certuri. 12 Și ei spun aceasta, că fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel!, sau: Eu, al lui Apollo e !, sau: Eu, al lui Chefa f !, sau: Eu, al lui Hristos! 13 Împărțitu-S'a oare Hristos? Nu cumva Pavel s'a răstignit pentru voi? sau în numele lui Pavel ați fost botezați? 14 Mulțumesc lui Dumnezeu că pe niciunul din voi n'am botezat, decât pe Crispus și pe Gaiu, 15 ca să nu zică cineva că ați fost botezați în numele meu... 16 - ba nu!, g am botezat și casa h lui Ștefanas -; încolo, nu știu să mai fi botezat pe altcineva. 17 Căci Hristos nu m'a trimis să botez, ci să binevestesc, nu întru'nțelepciunea vorbirii i , ca nu cumva crucea lui Hristos

  F rați creștini, I storisirea pe care ați auzit-o în Sfânta Evanghelie de astăzi trezește, în inima fiecăruia, puterea nădejdii, care a fost sădită aici de Dumnezeu și o îndrumează minunat spre Însuși Dătătorul și Împlinitorul ei, spre Dumnezeu. În adevăr, sufletul omului simte în sine puterea nădejdii, pe care nici primejdiile, nici nevoile, nici nenorocirile, nici oricare alt necaz, oricât de mare, nu poate să o dezrădăcineze. Nădejdea nu ne părăsește nici în ceasul morții, căci și atunci, stând de față, ne încurajează, ne făgăduiește sănătate și viață. Ea întărește pe om la orice lucru și în orice împrejurare. Plugarul rabdă osteneala plugăriei, fiindcă nădăjduiește să ajungă la secerișul roadelor sale. Corăbierul nu ia în seamă primejdiile mării, fiindcă nădăjduiește să ajungă în cele din urmă la limanul dorit. Bolnavul își mângâie durerile bolii, fiindcă nădăjduiește să dobândească vindecarea de suferințe și însănătoșirea. Nădejdea izbăvirii ne mângâie în toate necazurile și

  F rați creștini, D omnul Iisus a arătat milostivirea Sa cea dumnezeiască și puterea Sa cea nemărginită față de orbi, ologi, ciungi, leproși, slăbănogi, surzi, muți, față de cei ce pătimeau de friguri, față de cei îndrăciți. A vindecat toată boala și toată neputința, a gonit demoni, a înviat morți, a sculat pe Lazăr cel mort de patru zile, a făcut multe și mari minuni. Dar Sfânta Evanghelie, pe care ați auzit-o astăzi, ne mai pune înainte și o altfel de minune: cu cinci pâini și cu doi pești Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în bunătatea Sa cea nesfârșită și cu iubirea Sa față de oameni cea negrăită, a săturat cinci mii de bărbați afară de femei și copii, care se aflau cu Dânsul în pustia de lângă orașul Betsaida. Și au rămas din fărămiturile pâinilor de la masa mulțimilor, douăsprezece coșuri pline. Acest lucru dovedește îndurarea și atotputernicia lui Iisus Hristos. Cine are deci credință, de-și va deschide auzul și cu evlavie își va aținti mintea la tâlcuirea cuvintelo

  Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce (Matei 14, 16) I ubiți credincioși, Î n Sfânta Evanghelie de astăzi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hrănit peste cinci mii de oameni numai cu cinci pâini și doi pești. Căci mergând prin Galileea, vestea tuturor cuvântul mântuirii, fiind înconjurat de o mare mulțime de oameni, bărbați, femei cu copii în brațe, bătrâni și bolnavi de tot felul. Toți căutau pe Dumnezeu și erau însetați după cuvintele de învățătură ale Mântuitorului. Toți suspinau după Mesia și aveau nevoie de păstori duhovnicești care să-i învețe Sfânta Scriptură, să-i hrănească cu cuvinte de mântuire, să-i scape de robia patimilor și să-i călăuzească spre Hristos. V ăzând Domnul popor mult, I s-a făcut milă de ei și a tămăduit pe toți bolnavii lor (Matei 14, 14). Iată că Fiul lui Dumnezeu are milă și de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se milostivește și de suferințele noastre trupești și le vindecă, uneori chiar înaintea tămăduirii sufletelor