Cântare de laudă la Sfântului Iosif din Arimatea

 

Iosif, bărbat bogat și nobil întru Hristos Răstignit
nicicum nu s-a smintit,
Ci când soarele și-a pierdut lumina,
Și s-a cutremurat pământul,
El mers-a la Pilat și i-a zis
Că Domnul a murit,
Dătătorul vieții:
Astfel făcutu-s-a ucenicul cel tainic
Cunoscut tuturor.

Astfel, ascunzându-Se în pământ
Cel Arătat tuturor,
Cel ascuns ucenic
s-a mărturisit al Domnului în auzul tuturor.

Astfel făcutu-s-a Iosif
vestit Într-o singură zi.
Cu Nicodim împreună el
Trupul Domnului
De pe Cruce-a luat,
Și în a lui grădină L-a pus,
Într-o peșteră nouă.

Spionii evrei au auzit acestea și grabnic au raportat,
Iar bătrânii evreilor pe Iosif
Aruncatu-l-au în temniță, legat în lanțuri,
Iosif zace în temnița întunecată,
în ziua în care Domnul iadul îl strălucește
Cu a Lui lumină.

Iosif în minte vede acum pe Domnul
Aude cuvintele Lui minunate,
gândește la minunile Lui,
La spusele și prorociile Lui minunate.

Pe când era lângă El, în lumina Domnului stătea,
Dar acum zăcea în întuneric, înlăuntru
Și în afară.
întunecate nopți, dimineți și zile,
întunecat e totul când se ia Soarele de pe cer!

O deznădăjduit întuneric,
mai întunecat decât iadul!
Dar iată!
Deodată în temniță răsare-o lumină,
Domnul Cel înviat vine
La robul lui cel din lanțuri.

O Iosife, brave și nobile bărbat,
Tu nu te-ai smintit nici întru Domnul înviat,
Tu la Pilat ai mers,
Moartea Domnului i-ai spus,
Dar vestitu-i-ai și slăvita Lui înviere.

Să se bucure țara Britaniei
Și să te prăznuiască cu cinste,
Căci tu cel dintâi
Cuvântul mântuirii întru ea l-ai semănat.