Matei 18, 1-11

 

¹ În ceasul acela s'au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai mare întru împărăția cerurilor?“ ² Și El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor ³ și le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în împărăția cerurilor^a. ⁴ Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru împărăția cerurilor. ⁵ Și cel ce va primi un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primește. ⁶ Dar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia dintr'aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi să-și atârne de gât o piatră de moară și să se înece în adâncul mării. ⁷ Vai lumii, din pricina poticnirilor! Că poticnirile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine poticnirea! ⁸ Iar dacă mâna ta sau piciorul tău îți devine piatră de poticnire, taie-l și aruncă-l de la tine; că mai bine-ți este să intri în Viață^b ciung sau șchiop decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul cel veșnic. ⁹ Și dacă ochiul tău îți devine piatră de poticnire, scoate-l și aruncă-l de la tine; că mai bine-ți este să intri în Viață cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena focului^c. ¹⁰ Luați seama să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri^d pururea văd fața Tatălui Meu Care este în ceruri; ¹¹ fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut.