REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  - să iubeşti fără să fii iubit… - să slujeşti fără să fii preţuit… - să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… - să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… - să ierţi fără să fii iertat… - să-l susţii pe cel care te-a lepădat… - să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… - să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… - să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… - să investeşti clădind fără speranţe… - să taci pentru a nu face rău aproapelui… - să vorbeşti de dragul adevărului… - să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. - totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti…  Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har! Părintele Iustin Pârvu

  De ce faci pe cei flămânzi şi însetați Să plângă necuminecați, cu lacrimi fierbinți? Dar voi chiar fără plată ar trebui să împărtăşiți Şi să slujiți, să dezlegați, să iertați şi să mărturisiți. Dar cine v-a dat vouă dreptul să legați, să afurisiți şi să canonisiți, Tocmai pe cei care sunt după Euharistie doriți? Tu eşti doctor şi la cei sănătoşi dai doctorii, Dar nu dai bolnavilor şi leproşilor Taina Sfintei Euharistii? Tu eşti sănătos şi tot te împărtăşeşti de câte ori slujeşti cu Hristos, O, câtă nevoie are de Mine cel păcătos! Ce-ți trebuie ție medicamente şi doctorii? La alții nu Mă dai, ci Mă ții în chivote şi cutii? Dă la popor doctorii, la fecioare, la cei din temnițe şi spitale, La bătrâni, bolnavi şi la copii. Cel care este bolnav Are nevoie de Euharistie, că este grav. Iar voi aveți misiunea doar să cuminecați, Dar voi nu dați nici soborului, nici poporului, Ci pe jos, pe covoare, Mă vărsați, Mă călcați în picioare.  Cât de mult greşiți, că nu voiți pe nimeni să mai împărtă

           ”Și totuși vine toamna,        Și totuși vine toamna     Și tu o simți și eu în gând” sunt versurile unui cântec pe care l-am auzit cântat de un om cu o voce fantastică și care m-a impresionat foarte mult pentru că ceva din mine s-a înduioșat în momentul ascultării.     De foarte multe ori, oamenii care promovează o viață mai frumoasă sunt considerați cumva separați de problemele celorlalți. Este ceva de genul... păi tu ești mereu calmă și fericită și nu poți să înțelegi prin ce trec eu.    Este total greșită această gândire deoarece oamenii care sunt sinceri în promovarea unor soluții care să facă viața mai frumoasă  au și ei o inimă, un suflet care de foarte multe ori a fost frânt. Diferența este că acești oameni au învățat să se ridice chiar și cu inima sângerândă, au învățat să nu renunțe, cumva să se ridice ” din morți”, dintr-o moarte a psihicului și a sufletului. Astfel de oameni sunt precum păsările Phoenix care renasc permanent din propria cenușă, care reușesc să tr

 

  Într-o zi, un pelerin aflat în Muntele Athos a pus această întrebare mai multor stareţi: "Ce este cel mai important în viaţa noastră?". De fiecare dată i s-a răspuns: "Dragostea divină; să iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru". El a spus: "N-am dragoste nici pentru rugăciune, nici pentru Dumnezeu, nici pentru semeni. Ce să fac?". Apoi, în sinea lui, a hotărât: "Voi trăi în aşa fel ca şi cum aş avea această dragoste". Mai târziu, Duhul Sfânt i-a dăruit darul iubirii.

  Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-

  34 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini e . 35 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece! 36 Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Și precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și venirea Fiului Omului; 38 că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 și n'au știut până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și venirea Fiului Omului. 40 Atunci, din doi care vor fi în țarină, unul va fi luat și altul va fi lăsat; 41 din două, care vor măcina la râșniță, una va fi luată și alta va fi lăsată. 42 Așadar, privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. 43 Să cunoașteți însă aceasta, că de-ar ști stăpânul casei la care ceas al nopții vine furul, ar priveghea și n'ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea și voi fiți gata, că'n c

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 115: 6, 3) C instită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui. Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? 1 Vă aduc însă aminte, fraților, de Evanghelia pe care v'am binevestit-o, pe care ați și primit-o, întru care și stați cu tărie, 2 prin care și sunteți mântuiți dacă o țineți cu tărie așa cum v'am binevestit-o eu; dacă nu, în zadar ați crezut. 3 Căci înainte de toate v'am predat ceea ce și eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 4 că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi a ; 13 Privegheați, stați în credință pe picioarele voastre, îmbărbătați-vă, întăriți-vă. 14 Toate ale voastre cu iubire să se facă. 19 Vă îmbrățișează Bisericile Asiei. Vă îmbrățișează mult, în Domnul, Acvila și Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. 20 Vă îmbrățișează frații toți. Îmbrățișați-vă unii pe alții cu sărutare sfântă. 23 Harul Domnului Iisus Hristos să f

  A ceste două sfinte femei erau de neam mare și au trăit pe vremea împărăției lui Dioclețian, fiind fecioare prea încuviințate cu frumusețea și călugărițe. Deci pentru că n-a voit Ripsimia a se însoți cu împăratul, a fugit și s-a dus împreună cu Gaiani în părțile Armeniei. Și aflând aceasta Tiridat, domnitorul laturilor acelora, a trimis și au adus-o și a silit-o la nelegiuită împreunare. Dar cu puterea lui Hristos nu a biruit-o pe ea, iar el nedobândindu-și dorința, zăcea ca un mort. Atunci ea a fugit, dar ostașii împăratului, gonind-o și prinzând-o, mai întâi i-au rupt hainele, apoi legându-i mâinile la spate, i-au tăiat limba, trupul i l-au ars și i-au scos ochii. Așa și-a dat fericitul său suflet. Au fost uciși încă împreună cu ea 70 de bărbați creștini și 32 de femei. Iar viteaza Gaiani a fost străpunsă prin gât și după aceea au suflat în ea ca într-o bășică, și fiind despuiată de pielea trupului până la sâni, a fost zdrobită cu pietre și i s-a tăiat capul.

  A cestea toate, fecioare afierosite Domnului fiind, au fost ucise pentru credința lor în Hristos, de către regele Armeniei, Tiridates. R hipsimia era de o frumusețe ne mai văzută, ceea ce l-a făcut pe Dioclețian să și-o dorească de soție. Aceasta a și fost pricina muceniciei tuturor. Rhipsimia a refuzat cererea împăratului, arătându-i că ea este logodnica lui Hristos, Mirele Ceresc. A poi Tiridates însuși s-a ispitit voind-o pentru el, căci se îmbătase cu desăvârșire de vederea frumuseții ei. Dar Sfânta Rhipsimia a rămas neclintită ca stânca înaintea păgânului rege. A stfel, „cel care spulberase pe căpeteniile goților și persanilor cu toate armatele lor, nu a putut să o cucerească pe fecioara lui Hristos. " R egele, cuprins de sataniceasca ură, a supus-o pe Rhipsimia celor mai bestiale torturi: el i-a tăiat limba, i-a tăiat abdomenul și stomacul și i-a smuls toate măruntaiele. Așa și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu mucenița lui Hristos. După aceasta, el a decapitat toa

  Glasul 2 Pe propovăduitorii cei tari... P e cel mărit și ierarh, ca pe un nevoitor al adevărului, astăzi să-l lăudăm toți cu cântări și cu imne de laude; pe păstorul și învățătorul cel priveghelnic, pe Sfântul Grigorie Luminătorul a toată lumea, căci se roagă lui Hristos să ne mântuim noi.

  Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1 , glasul al 4-lea. Irmosul: P e voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară întru adâncul nepătimirii, Te rog, îneacă-i. Pentru ca Ție, ca într-o alăută în omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruință. Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a un păstor priveghetor, ca un mucenic sfințit, stând înaintea Preacinstitei Treimi purtător de cunună, prin sfințitele tale rugăciuni, adormi chipurile cele întunecoase ale patimilor mele, cel ce te laud pe tine, Fericite Grigorie. Stih: Sfinte

  Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  L uminătorul Armeniei celei mari, Sfântul Grigorie, s-a născut din părinți întunecați cu necredința, dar luminați cu bunul neam și cu dregătoria. Tatăl lui era un anume Anak, unul din cei mai mari boieri din pământul Persiei, de neam Partean, din seminție împărătească, rudenie a lui Artaban, împăratul perșilor, și a lui Cursar, fratele împăratului Armeniei. Acela mai de pe urmă era străin în Armenia, deoarece împărăția perșilor venind sub stăpânirea parților, și Artaban fiind part și împărățind într-însa, le era greu perșilor că sunt stăpâniți de cei din alt pământ. E ra la perși un boier mai de căpetenie, anume Artasir. Acela, sfătuindu-se cu prietenii săi cei de un gând, au ridicat război împotriva împăratului lor Artaban și l-au ucis pe el și a luat scaunul împărăției persane. Iar lui Cursar, împăratul Armeniei, îi era foarte jale auzind de uciderea fratelui său Artaban. Adunând toată puterea Armeniei s-a sculat asupra Perșilor, făcând răzbunare pentru vărsarea sângelui fratelu

  S fântul Grigorie mare luminător a fost P oporului lui și neamului. E l pe slavă și averi a călcat cu dispreț, I ubind mai mult sărăcia lui Hristos Răstignit, I ubind mai mult bogăția din ceruri. E l pururea mintea la ceruri avut-a, cugetul la Hristos. E l chinuri cumplite în trup a răbdat, C a și când ar fî fost în trup străin. E l puternic a fost cu al Domnului har, C u a Domnului hrană cerească hrănit, î narmat contra diavolilor cu dumnezeiasca purtare de grijă. E l dintru slavă în groapă a fost pogorât, I ar din groapă înălțat la slavă mult mai mare, L a culmile slavei cerești. G rigorie Sfântul e plin de măreție, E l Armenia a luminat cu Lumina lui Hristos. C hiar Tiridates, omul sălbăticit ca un mistreț B otezatu-s-a cu Crucea și s-a făcut mielușel. P ământul Armeniei celei mari îl slăvește P ururea pe Grigorie Sfântul, C are lauda Armeniei este și-al ei luminător.

  S fântul Grigorie, luminătorul Armeniei s-a născut într-o familie de rang înalt, înrudită cu marile case regale ale Persiei, prin Regele Arteban și Armeniei, prin Regele Khosrov. Când aceste două case regale au pornit război una împotriva celeilalte, Grigorie s-a retras la Cezareea Capadociei. E l acolo a aflat întâia oară despre credința creștinilor, a luat Sfântul Botez și s-a căsătorit. El a avut doi fii, pe Bardanes și pe Aristakes și pe amândoi i-a închinat slujirilor bisericești. D upă moartea soției lui, Grigorie s-a întors în Armenia și s-a pus în slujba Regelui Tiridates. El l-a slujit pe rege cu credință, iar Tiridates îl iubea mult pe Grigorie. Dar când Tiridates a aflat că Grigorie este creștin, el s-a umplut de ură și de furie, presându-l pe Grigorie în tot chipul să se lepede de Hristos și să se închine la idoli. Neizbutind, el l-a supus celor mai bestiale torturi, iar apoi l-a aruncat într-o groapă foarte adâncă, plină de șerpi veninoși, spre a-și afla sfârșitul ot

S-a dus la veșnice priceputul făurar, Care din stejar făcea o cruce, Când toți aveau inima din metal rar,  Ușoară, s-o poată oricine duce. Astăzi i-a luat locul alt făurar  Meșterind la Sfântul semn, Înmulțind crucile din metal rar Pentru acei cu inima de lemn. Petru T. Grădinaru Vadurile

                       de Preot Sorin Croitoru  Lumea vrea să mă rănească, Tu în brațe mă cuprinzi; Ei ar vrea să mă răcească, Tu dorești să mă aprinzi. Lumea nu mă bagă-n seamă, Tu mă strângi la pieptul Tău; Ei ar vrea să-mi fie teamă, Tu mă aperi de cel rău. Pentru lume sunt un număr, Pentru Tine-s unicat, Eu sunt oaia ce pe umăr Tu o duci neîncetat! Pentru lume-ar fi mai bine De-aș muri cât mai curând; Tu, Iisuse, pentru mine Ai muri cu drag oricând.. Pentru lume am valoare Doar în clipa când ofer; Pentru Tine, Doamne, oare Nu-s ca soarele pe cer?.. Lumea știe doar să ceară, Tu oferi necontenit, În biserici "iar și iară" Te jertfești la nesfârșit.. Lumea are legi meschine, Prigonindu-i pe săraci; Tu, Hristoase, pentru mine Om sub legea ei Te faci. Lumea e de când pământul Pusă doar pe adunat, Tu ești Dumnezeu Cuvântul, Dăruiești, fiind bogat. Lumea asta dă vreodată Pâinea gratis cuiva?.. Noi pe toate, Doamne, iată, Le primim din mâna Ta.. Se întâmplă, și Te doare, Să uităm

  Arsenie Boca  ( n.  29 septembrie   1910 ,   Vața de Sus ,  Vața de Jos ,  Hunedoara ,  România  – d.  28 noiembrie   1989 ,   Sinaia ,  Prahova ,  România ) a fost un  ieromonah ,  teolog  și  artist plastic  (muralist) ortodox român,  stareț  al  Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus  și apoi al  Mănăstirii Prislop , unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de  Securitate . A fost unul din martorii gulagului comunist, închis la Securitatea din  Brașov , dus la  Canal , închis la  Jilava ,  București ,  Timișoara  și la  Oradea . A pictat biserica din  Drăgănescu  (la 25   km de București), precum și  Icoana Maicii Domnului cu Pruncul  din altarul  Bisericii Sfântul Elefterie din București .   a persoanei părintelui Arsenie Boca, cât și denigrarea lui.   Canonizarea sfinților, fiind un proces anevoios, nu se face în pripă sau sub emoții de moment, mai ales când este vorba despre persoane trecute de curând la Domnul,