Sfântul Mare Mucenic Mina din Egipt


 

Sfântul Mare Mucenic Mina, egiptean de naștere, era ofițer militar și a slujit în regiunea Kotyaeion din Frigia sub centurionul Firmilian în timpul împărăților Dioclețian (284-305) și Maximian (305-311). Era lăudat și admirat pentru vitejia sa în luptă, răbdarea și stăpânirea de sine. În 298, împărații au publicat un edict poruncind tuturor să se închine idolilor. Cei care slujeau în Legiuni au primit poruncă să captureze și să persecute creștinii. De îndată ce Sfântul Mina a auzit acest decret neevlavios, și-a aruncat centura de soldat (un semn al rangului militar) și s-a retras pe un munte deasupra Kotyaeionului, unde a trăit o viață ascetică de post și rugăciune. A petrecut mult timp în pustie, suferind mari lipsuri și ostenindu-se în nevoinți de rugăciune, post și privegheri de noapte. Astfel, Sfântul s-a curățit de toată  sufletului și a trupului.  Când inima lui a fost întărită cu râvnă dumnezeiască, și sufletul lui arzând de dragostea de Dumnezeu, harul divin a coborât asupra lui și a avut o vedenie. A considerat aceasta ca un semn că trebuia să urmeze calea muceniciei. Prin urmare, a părăsit muntele și a mers în cetate, unde poporul sărbătorea o sărbătoare păgână. La acea vreme, Sfântul Mina avea aproximativ cincizeci de ani. Stând în mijlocul mulțimii, a strigat: „Există un singur Dumnezeu adevărat, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. «Zeii» voștri sunt demoni, iar idolii voștri au fost făuriți de meșteșugari. Aceste obiecte neînsuflețite nu sunt altceva decât metal, lemn și piatră." Cei care i-au auzit glasul au părăsit dansurile și jocurile lor și au venit să vadă cine le tulburase sărbătoarea idolatră, minunându-se de îndrăzneala lui. L-au prins și l-au bătut, apoi l-au adus înaintea lui Pyrrhus, prefectul cetății. Când l-a văzut pe Mina, l-a întrebat cine era și de ce crea tulburare. Sfântul a răspuns: „Sunt egiptean, slujitor al lui Iisus Hristos, Stăpânitorul tuturor lucrurilor. Am fost soldat și am slujit în Armata Imperială cea mai mare parte a vieții mele. Dar de vreme ce împăratul a ales să urmeze calea idolatriei și să persecute creștinii, am ales să locuiesc cu animalele sălbatice în pustie mai degrabă decât să ascult de poruncile necredincioase ale celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu." Când prefectul a auzit aceasta, s-a înfuriat și a poruncit ca Sfântul să fie aruncat în închisoare. A doua zi dimineață, Pyrrhus l-a îndemnat pe Sfântul Mina să se întoarcă în Armată, oferindu-i să-i restabilească rangul anterior dacă ar aduce jertfă „zeilor" păgâni. Mina a refuzat, și astfel a fost supus multor torturi crude. Prefectul l-a îndemnat să se supună edictului și să aducă jertfă idolilor, dar Mucenicul a rămas ferm în credința sa, spunând că nu-L va renega niciodată pe Hristos. Pyrrhus a poruncit torturi suplimentare, dar văzând că nu-l poate convinge pe Sfântul Mina, a poruncit să fie dus în afara cetății și decapitat. În timp ce era dus la locul execuției, le-a cerut prietenilor săi (care erau creștini în taină) să-i ia trupul înapoi în Egipt pentru înmormântare când persecuția va înceta. Acești prieteni au adunat moaștele Mucenicului pe timpul nopții și le-au ascuns până când persecuția s-a terminat. Mai târziu, au fost aduse în Egipt și așezate într-o biserică dedicată Sfântului Mina, la sud-vest de Alexandria.  Sfântul Mina a primit cununa muceniciei în anul 304. Prin harul lui Dumnezeu, continuă să săvârșească minuni pentru cei care îl roagă cu credință și dragoste. Este cunoscut pentru vindecarea diferitelor boli, eliberarea oamenilor de stăpânirea demonică și este un protector, mai ales în vremuri de război. .În 1942, generalul Erwin Rommel cucerise aproape toată Africa de Nord și se îndrepta spre Alexandria. Naziștii ajunseseră la El Alamein, unde au tăbărât pentru noapte, intenționând să atace Alexandria dimineața. Sfântul Mina, însă, nu a permis ca aceasta să se întâmple. La miezul nopții (23-24 octombrie), unii oameni l-au observat pe Sfântul Mina ieșind din vechea sa biserică și conducând cămile în tabăra germană. Cuprinse de panică, slăbiciune și confuzie, trupele lui Rommel au fugit. Bătălia s-a încheiat pe 4 noiembrie.  Sursă: www.oca.org

Listă biografică / Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda, 10.11.202


6

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina