IZVORUL TĂMĂDUIRII
În prima vineri după Paști cel sfânt,
Un praznic luminos pe lume-a venit.
Izvorul Tămăduirii, har divin și-avânt,
Prin Maica Domnului, spre noi a izvorât.
La Constantinopol, un izvor tăinuit,
Prin ruga Fecioarei, putere-a primit.
Orbi și bolnavi, cu credință au venit,
Și prin apa vie, tămăduire-au găsit.
Leon, un soldat, viitor împărat,
Prin sfatul Mariei, pe orb l-a vindecat.
Și-n semn de recunoștință, un templu a zidit,
Unde harul Maicii pururi s-a revărsat.
O, Preasfântă Fecioară, izvor de milostiviri,
Tu dăruiești credinței nesfârșite izbăviri.
Apa sfințită, prin harul tău curat,
Alină suferința și vindecă orice păcat.
În Săptămâna Luminii, această sărbătoare,
Ne aduce aminte de-a Ta putere mare.
Căci prin Învierea Fiului, izvor de viață-a curs,
Și tu, Născătoare, ne-arăți al tău concurs.
Cu evlavie venim la sfintele icoane,
Și cerem ajutor în grelele noastre toane.
Tu, grabnică ajutătoare, nu ne părăsi,
Ci din izvorul milei, cu har ne umple și ne hrăni.
O, Maică Domnului, izvor de tămăduire,
Întărește-ne credința și dăruiește-ne iubire.
Să bem cu sete din harul tău cel sfânt,
Și să vestim minunile ce pe pământ le-ai răspândit.
În ziua de praznic, cu inimi curate,
Cântăm laude ție, Fecioară Preanevinovată.
Izvorul Tău să curgă în suflete mereu,
Și să ne aducă pace, sănătate și harul cel de sus, mereu. AUTOR TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA ORȘOVA DANIEL 3.04 .2007
Comentarii
Trimiteți un comentariu