SFÂNTA MUCENIȚĂ FILOTEIA de la Curtea de Argeș (secolele XII–XIII)32

 

Această sfântă fecioară și mielușea iubită a lui Hristos era de neam româno-bulgar, născându-se pe la începutul secolului XIII (c. 1206), în orașul Târnovo, vechea capitală a Bulgariei. Tatăl său era lucrător de pământ, iar mama sa, de origine valahă, era casnică.

După ce dădu fiicei sale o aleasă creștere duhovnicească și o legă cu inima de dragostea lui Hristos, mama se mută la viața veșnică, lăsând copila orfană în grija tatălui ei. Apoi el, recăsătorindu-se, a lăsat pe fericita Filoteia în grija mamei vitrege. Dar, ca de obicei, copila era adeseori asuprită, pedepsită și chiar pârâtă la tatăl ei, pe motiv că n-o ascultă, ci merge prea des la biserică și că risipește averea casei, dând-o milostenie la copiii orfani și săraci. Pentru aceasta era certată de tatăl ei.

Însă fecioara Filoteia nu se tulbura, nici nu punea la inimă aceste ispite ce i le făcea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o îndepărta de la faptele cele bune, pe care le învățase de la buna ei mamă. Ci, dimpotrivă, pe măsură ce creștea, Filoteia mergea continuu la slujbele bisericii, împărțea hainele ei bune și mâncarea la copiii săraci care îi ieșeau în cale, iar acasă se ruga și postea mereu. Căci trei erau faptele ei bune care o încununau: rugăciunea, fecioria și milostenia.

Când avea numai 12 ani, a binevoit Dumnezeu s-o învrednicească pe fericita Filoteia de cununa muceniciei și de bucuria împărăției cerești, într-un chip ca acesta. Fiind toamnă și tatăl ei lucrând la câmp, Filoteia era trimisă zilnic de mama vitregă să-i ducă de mâncare pe ogor. Dar fericita obișnuia să împartă câte puțin din mâncare la copiii săraci, care îi ieșeau în cale. Observând tatăl ei că mâncarea nu-i ajunge, și-a certat femeia pentru aceasta, iar ea i-a zis:

– Întreabă pe fiica ta ce face cu mâncarea, că eu îți trimit mâncare destulă la câmp!

Atunci, ticălosul tată, mâniindu-se pe fericita Filoteia, și-a pus în minte s-o pândească pe cale și să afle ce face cu mâncarea de nu-i ajunge. Într-o zi, la amiază, pe când el o pândea dintr-un desiș, a văzut pe Filoteia cum împarte mâncarea la copiii săraci care îi ieșeau înainte. Atunci, pornindu-se cu mânie de fiară, din îndemnul diavolului, a aruncat cu barda ce o purta la brâu asupra Sfintei Filoteia și, tăind-o la picior, în puțină vreme, din cauza rănii, fericita și-a dat sufletul în mâinile preadulcelui ei mire, Iisus Hristos. Astfel, tatăl ei după trup a devenit prigonitorul și ucigașul ei pentru credință, după cuvântul Evangheliei, care zice: și va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu (Matei 10, 21).

Cuprins de frică și mustrare, a încercat să ridice de jos sfântul ei trup, dar n-a putut, căci trupul Sfintei Filoteia, devenind făcător de minuni, se îngreuiase ca o piatră. Atunci nefericitul tată a alergat la arhiepiscopul Târnovei și, mărturisindu-și păcatul, i-a spus toate cele întâmplate. Arhiepiscopul cu tot clerul și mulțime de popor au ieșit afară din oraș, cu tămâie și lumânări în mâini, să ridice trupul cel proslăvit al Sfintei Mucenițe Filoteia și să-l ducă în catedrala din cetate. Dar cu rânduială divină, trupul ei nu se lăsa nicidecum ridicat de la pământ.

Văzând că nu este voia Sfintei Filoteia să rămână în patria ei, arhiepiscopul cu slujitorii săi au făcut multe rugăciuni către Dumnezeu și către muceniță, numind numeroase mânăstiri, biserici și catedrale din sudul și nordul Dunării, să vadă unde anume dorește să rămână sfintele ei moaște. Dar trupul ei nu se ușura. La urmă au numit și Mânăstirea Curtea de Argeș și, prin minune dumnezeiască, moaștele Sfintei Filoteia s-au ușurat și au putut fi ridicate și așezate în sicriu spre închinare.

Înțelegând că Sfânta Muceniță Filoteia dorește să fie dusă în Țara Românească, la Mânăstirea Curtea de Argeș, arhiepiscopul a scris voievodului Radu Negru să primească acest sfânt și neprețuit odor pentru ocrotirea și mângâierea poporului român binecredincios. Astfel, clericii Târnovei au însoțit în procesiune sfintele moaște până la Dunăre, iar de aici le-au întâmpinat clericii, monahii și credincioșii români în frunte cu mitropolitul și domnul țării și le-au dus cu alai domnesc la Mânăstirea Curtea de Argeș, unde le-au așezat în biserică.

Așa au ajuns moaștele Sfintei Mucenițe Filoteia în țara noastră. Ele se bucură de mare cinste în Biserica Ortodoxă Română, alături de ale celorlalți sfinți care au moaște pe pământ românesc. Dar mai ales în județele Argeș, Dâmbovița și Prahova, Sfânta Filoteia este cinstită în mod deosebit cu pelerinaje locale la moaștele ei și cu rugăciuni pentru cei bolnavi, dintre care mulți capătă sănătate și ajutor. Cel mai mare pelerinaj la moaștele Sfintei Filoteia se face, însă, la 7 decembrie, când are loc prăznuirea ei anuală. Atunci iau parte numeroși credincioși din multe zone ale țării și se face procesiune în curtea mânăstirii cu sfintele ei moaște.

În trecut se făceau vara, pe timp de secetă, procesiuni pentru ploaie prin satele Munteniei, iar Dumnezeu, cu rugăciunile ei, binecuvânta pământul cu ploaie și mângâiere. Procesiunea se făcea astfel: preoții și enoriașii satelor își trimiteau câte o delegație de țărani la Mânăstirea Curtea de Argeș pentru a solicita moaștele Sfintei Mucenițe Filoteia în satele lor. După ce obțineau de la episcop și stareț cuvenita binecuvântare, se stabilea ziua procesiunii și traseul ce urma să fie parcurs. Apoi se amenaja o mașină specială pentru transportul sfintei racle și al preoților călugări delegați. Până nu demult, sfintele moaște se transportau în trăsură cu cai albi.

Credincioșii, în port național, împreună cu preotul, în veșminte și cu Sfânta Evanghelie, așteptau sfintele moaște la hotarul satului, având în mâini flori, busuioc și lumânări aprinse. De aici, în sunetul clopotelor, procesiunea se îndrepta spre biserica din centrul satului. În fruntea procesiunii mergeau bătrânii purtând în mâini cruci, prapuri, felinare și steagul tricolor. După ce se făcea slujbă în biserică și se cânta acatistul Sfintei Mucenițe Filoteia, toți sătenii, bătrânii, văduvele, bolnavii, mamele și copiii se închinau și sărutau sfintele ei moaște. Apoi, procesiunea se continua pe câmp, în vatra satului, unde se făceau rugăciuni stăruitoare pentru ploaie, cu toți credincioșii în genunchi. După slujbă, sfintele moaște erau duse mai departe în satele vecine. Cu rugăciunile Sfintei Filoteia, Dumnezeu trimitea ploaie peste câmpul însetat și întărea credința și speranța în inimile credincioșilor.

Sfânta Muceniță Filoteia se prăznuiește în ziua de 7 decembrie.