Comoara care nu se poate fura

 

---

  

Se spune că, după moartea părinților săi, care îi lăsaseră o moștenire uriașă în aur, pământuri și sclavi, tânăra Anisia a fost vizitată de o rudă îndepărtată, un om stăpânit de lăcomie. Acesta i-a spus:

— „Anisia, ești tânără și frumoasă. Cu atâta bogăție, poți cumpăra tot ce are lumea mai bun: mătase, palate și onoruri. De ce vrei să trăiești ca o pustnică?”

Anisia l-a dus pe om în grădină și i-a arătat un coș plin cu fructe coapte și o mână de semințe uscate.

— „Vezi aceste fructe? Dacă le păstrez în coș și le încui în cămară, în câteva zile vor putrezi și mirosul lor va fi insuportabil. Dar dacă iau semințele și le arunc în pământ, ele vor muri pentru o vreme, ca să se nască din ele pomi care vor hrăni sute de oameni ani la rând.”

Ea a continuat cu blândețe:

— „Așa este și aurul meu. Dacă îl țin pentru mine, îmi va putrezi sufletul de mândrie. Dar dacă îl dau săracilor, eu 'arunc' averea mea în pământul cerului. Acolo, unde este Hristos, aurul meu se transformă în lumină pe care nimeni nu mi-o mai poate fura.”

**Învățătura:** Sfânta Anisia ne învață că **libertatea adevărată începe atunci când nu mai ești sclavul propriilor posesiuni**. Ea și-a eliberat sclavii și și-a vândut averile, devenind „săraca lui Hristos” pentru a fi, de fapt, cea mai bogată locuitoare a Raiului.

---

### 🛡️ Minunea: Tăria în fața suliței

Viața Sfintei Anisia s-a încheiat printr-o minune de curaj care i-a uimit pe păgâni. În acea vreme, împăratul Maximian dăduse frâu liber soldaților să ucidă pe oricine se mărturisea creștin.

**Faptul minunat:**

În timp ce mergea spre biserică, Anisia a fost oprită de un soldat brutal care a încercat să o forțeze să aducă jertfă idolilor. Deși era o tânără delicată, în momentul în care a fost apucată de braț, a primit o putere suprafirească. Ea nu s-a speriat, ci și-a făcut semnul Sfintei Cruci și i-a spus soldatului în față: **„Domnul meu Iisus Hristos să te certe!”**

Se spune că în acel moment, soldatul a simțit o forță nevăzută care l-a înfuriat peste măsură, pentru că nu putea să-i frângă voința. Deși a străpuns-o cu sulița, minunea a fost mărturia ei finală: martorii au povestit că Sfânta nu a scos niciun țipăt de durere, ci fața ei s-a luminat de o bucurie cerească, semn că sufletul ei fusese deja primit de Hristos înainte ca trupul să cadă la pământ.

Creștinii din Tesalonic au ridicat ulterior o biserică pe locul unde a pătimit, iar moaștele ei au devenit izvor de tămăduiri, dovedind că **jertfa pentru adevăr nu rămâne niciodată îngropată în pământ**.

---

### 💡 Gând de final:

Sfânta Anisia ne provoacă să ne întrebăm la final de an: *Ce anume „păstrăm în coș” și ce anume „semănăm pentru veșnicie”?* Bunătatea și milostenia sunt singurele monede care au valoare în Împărăția lui Dumnezeu.

**Sfântă Muceniță Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!**