Gândul unui cerșetor

Trecea pe stradă singur, trist și abătut,

Purta atât de multe griji pe ai săi umeri,

Căci soarta sa, prea aspru l-a bătut,

Iar anii săi prea mulți, cu greu îi numeri.

Nimeni nu era cu el…ci doar în mintea sa,

Simțea tumultul vieții și uitarea tuturor,

Era atât de singur…și-atât de trist părea,

Simțea cum toate amintirile îi mor.

Copiii l-au uitat și nu mai vor să-l vadă,

Boala-nsingurării o purta mereu în suflet,

Era un cerșetor …și va muri pe stradă…

În trenul vieții își luase ultimul bilet.

Acum își căuta un loc pentru la noapte,

Toate îl dureau…și îi era atât de frig…

Avea pe umeri griji și boli…de toate, 

Ce colții-n carnea lui, prea tare își înfig.

Își cheamă cu patos copiii în gând,

Să nu fie singur…să nu-i fie moartea grea,

Nu vrea nici mâncare, deși este flămând,

Să-și ia doar rămas bun…atât își mai dorea.

Sursa Foto: Internet.   

Autor, Ioana Bocicu.