Viața Preotului Mărturisitor Ioan din Galeș

 

Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din rândul preoților și credincioșilor ortodocși români din Transilvania s-au ridicat numeroși apărători ai dreptei-credințe, în fața încercărilor autorităților habsburgice de a-i trece cu forța la uniație. Între aceștia se numărau cuvioșii ieromonahi Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Nicodim, protopopul Nicolae Pop din Balomir, preoții Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș, Ioan din Aciliu, Ioan din Poiana Sibiului, Ioan și Oprea din Săliște, Ioan Piuariu din Sadu, preotesele din Tilișca, din Poiana și din Deal, credincioșii țărani Oprea Miclăuș din Săliște, Ioan Oancea din Făgăraș, Constantin Petric din Jina, Ioan Crăciun din Cărpiniș, Toma Maier din Răhău, Tănase (Todor) Todoran din Bichigiu - în părțile Bistriței. Istoria a păstrat și alte mii de nume ale preoților și ale credincioșilor, - bărbați, femei și chiar copii -, mai ales din satele: Săliște, Poiana, Jina, Tilișca, Deal, Cărpiniș, Colun, Cuzdrioara, lângă Dej etc, uciși sau morți în urma suferințelor îndurate, maltratați, întemnițați, bătuți ori alungați din satele lor.

Între aceștia, un loc aparte ocupă vrednicul mărturisitor al credinței ortodoxe, Preotul Ioan din satul Galeș, din părțile Sibiului. Se crede că a fost hirotonit fie la București, fie la Râmnic ori la Carloviț, ca și alți tineri transilvăneni, în lipsa unui ierarh ortodox atunci în Transilvania. Într-un raport al episcopului rutean unit Manuil Olszavszky de la Muncaci, din 1746, - care fusese trimis de autorități să cerceteze starea de spirit a românilor transilvăneni, - între preoții pe care-i prezenta ca potrivnici ai unirii cu Roma se număra și Ioan din Galeș¹. În decembrie 1750, el figura printre cei șase semnatari ai unui lung memoriu adresat de românii din părțile sudice ale Transilvaniei mitropolitului ortodox sârb din Carloviț, Pavel Nenadovici, prin care-i relatau suferințele pe care le îndură pentru credința lor strămoșească². În acest memoriu erau prezentate chiar și propriile sale necazuri prin cuvintele: „Și au trimis în numitu sat, în Galeș, doi slujitori ai cetății ca să prinză un popă și n-au găsit pre popa acasă. Și era pe la miezul nopții, ci au găsit numai pre preutiasa sa, au început a o bate și s-o lege, iară ea au început a țipa. Vecinii au sărit să vadă ceva să fie, slujitorii au tras cu un pistol ș-au pușcat un om și numai decât au căzut...”.

Cu două săptămâni înainte de Paștile anului 1752, preoții Ioan din Poiana Sibiului și Ioan din Galeș, „împreună cu mai mulți români” au pornit spre Becicherec, în Banat, unde se găseau alți doi neînfricați luptători pentru Ortodoxie, anume credinciosul Oprea Miclăuș din Saliște și preotul Moise Măcinic din Sibiel, pentru a le duce un memoriu al românilor din părțile de sud ale Transilvaniei, ca ei să-l prezinte apoi împărătesei Mana Tereza, la Viena³.

Reîntors din Banat, Preotul Ioan se afla din nou în fruntea acțiunii de apărare a Ortodoxiei, căci la 16 aprilie 1756, episcopul unit Petru Pavel Aron informa guvernul despre activitatea acestuia⁴. Cu câteva zile înainte, un oarecare Olasz Ferenc informa pe episcopul romano-catolic maghiar din Alba Iulia despre „agitațiile” pe care le făcea Preotul Ioan în părțile Sebeșului, ale Orăștiei și ale Hunedoarei⁵. Se pare că s-au mai înaintat plângeri și s-au mai luat măsuri împotriva lui și mai înainte, de vreme ce, tot la 10 aprilie 1756, el adresa o notă-protest Sfatului orașului Sibiu, declarând cu demnitate că, dacă au trimis la el „călărași și plăiași noaptea, ca la un hoț, iară nu ca la un preot nevinovat, pentru aceasta în ariște nu voi veni, că nu sunt tâlhariu”⁶.

Dar nu peste mult timp, în luna mai 1756, a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. Bătrânul său tată, Ioan Burborea (Vârvorea), înainta atunci o scrisoare Tezaurariatului din Transilvania, solicitând eliberarea lui din închisoare, pe cauțiune, sau cel puțin să-i dezlege lanțurile, pentru a se bucura de lumina zilei⁷.

Nimeni n-a ținut însă seama de rugămintea unui părinte îndurerat de suferința fiului său preot. Dimpotrivă, împărăteasa Maria Tereza a dat ordin să fie dus în secret în închisoarea cetății Deva, urmând să fie reținut acolo până la moarte („ad perpetuos carceres”)⁸. În anul următor, Cancelaria aulică din Viena cerea Directoratului cameral din Transilvania să-l deporteze pe Preotul Ioan, fie într-o fortăreață din Italia, fie la Graz, unde să fie reținut pentru toată viața. Faptul că nu s-a precizat locul detenției lui a dus la o nouă corespondență, dispunându-se, în cele din urmă, la 16 noiembrie 1757, să fie dus cu escortă militară de la Deva în Banat, iar de acolo la Graz⁹.

Spre deosebire de alți tovarăși ai săi de suferință despre al căror sfârșit nu știm nimic, despre Părintele Ioan din Galeș avem două mărturii târzii. Astfel, cronicarul brașovean Radu Duma menționa că în anul 1776 câțiva comercianți din Brașov, aflați în treburi negustorești la Graz, l-au cercetat în temniță, mărturisindu-le „că mai bine va muri acolo decât să-și lase credința cea pravoslavnică”. Se pare că după un șir lung de ani, a fost mutat în închisoarea de la Kufstein, unde își sfârșiseră viața și alți mucenici ai Ortodoxiei transilvane. În adevăr, în 1780, un alt întemnițat de acolo, sârbul Ghenadie Vasici, fost pretendent la scaunul episcopal ortodox din Transilvania, a izbutit să trimită o scrisoare către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse și țarinei Ecaterina a II-a, rugându-i să intervină pentru eliberarea lui. Între altele, Ghenadie scria: „Aici în fortăreață este și un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care pătimește în robie de 24 de ani pentru credința ortodoxă”. Acesta nu putea fi decât Ioan din Galeș, întemnițat cu 24 de ani în urmă, adică în 1756¹⁰.

Așa și-a sfârșit viața, departe de familia și de păstoriții lui, cinstitul Preot Mărturisitor Ioan, din Galeșul Sibiului. Împodobit cu nimbul mucenicesc, numele lui cinstește în veci patria și neamul din care s-a ridicat, rămânând statornic în credință.

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 443-446, Preotul Mărturisitor Ioan din Galeș.