Lumină în taină – Sfântului Părinte Arsenie
Din lumina unei zile de septembrie senină,
S-a plămădit o viață purtătoare de lumină,
Când cerul a dăruit pământului străbun
Pe Sfântul de la Prislop, Părintele cel bun.
Deși ochiul nu-l mai vede și chipul nu-l zărește,
Duhul lui cel sfânt și viu prin vreme ne însoțește;
La mormântul plin de flori, în liniștea din vale,
Taina mare-a pocăinței o lucrează-n a sa cale.
Căci și astăzi, nevăzut, el apleacă a sa ureche,
Spovedește-n taină suflete cu rănire veche,
Mângâie suspinul adânc, iartă și ridică,
Alungând din inimi greul, noaptea și cu frica.
Luminător al neamului, sfânt născut din har,
Viața ta rămâne veșnic pe al țării sfânt altar,
Iar noi, la zi de cinste, genunchii ne plecăm,
Și cu dragoste adâncă, mulțumind, te lăudăm.
Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda
Orșova, 29 septembrie 2012

Comentarii
Trimiteți un comentariu