Luna septembrie în 28 de zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Hariton Mărturisitorul


 


​Acesta a trăit pe vremea împăratului Aurelian (270-275), fiind din cetatea Iconiei și din țara Licaoniei, unde Sfântul strălucea în dreapta credință, ca cel mai bun între creștini.

​Deci, fiind adus înaintea judecătorului și mărturisind cu îndrăzneală ca zeii păgânilor sunt diavoli, iar Hristos este Dumnezeu, a fost bătut de patru slujitori, fără cruțare; și atât l-au bătut, încât carnea cade de pe oase, iar sângele se varsă ca un rău. Și, văzând că era de-abia viu, încetară de a-l mai bate și, temându-se că degrabă va muri, l-au dus la temniță, ca abia suflă. Și l-a întărit Dumnezeu și l-a făcut sănătos. Deci, a doua oară l-au scos la judecată. Iar el, aceleași mărturisind, cu și mai mare mânie s-a pornit judecătorul, poruncind să-i ardă trupul cu făclii și l-au fript ca pe niște carne de mâncare. Și, iarăși, în temniță îl aruncară.

​Deci, murind Aurelian împăratul și prigonirile încetând, se vești porunca pretutindeni, ca toți creștinii să fie slobozi. Și era mare bucurie între creștini. Atunci, a fost slobozit sănătos și Sfântul Hariton. Însă ostașul lui Hristos cel însemnat cu răni, s-a lepădat de lume și, alegând calea cea aspră, s-a făcut pustnic. Și, mergând odată pe cale, fiind aproape de Ierusalim, a căzut în mâinile tâlharilor, care, neavând ce să ia de la dânsul, l-au luat pe el, cu gândul să ia un preț bun, vânzându-l ca rob, și l-au dus la peștera lor. Dar el s-a izbăvit de ei, într-un chip ca acesta: un șarpe veninos, venind și intrând în vasul în care aveau tâlharii vin, și-a vărsat otravă în vin, din care, bând tâlharii, toți au murit. Iar Sfântul, făcând peștera biserică, a strâns acolo mulțime de călugări și cu aurul găsit la tâlhari a făcut o mănăstire și îi învăța pe frați calea cea mântuitoare a muncii și a rugăciunii. Și așa a întemeiat el trei mănăstiri, pășind din pustie, în mai mare pustie.

​Și mulți credincioși veneau la dânsul să-i povățuiască să să ia binecuvântare, deprinzând de la el curată viețuire creștinească și necurmată slujire a lui Hristos. Deci, scoțând dintr-o piatră uscată izvor de apă și arătându-se tămăduitor a tot felul de boli, la adânci bătrâneți a adormit în Domnul. Dumnezeului nostru, slavă!

​Listă Bibliografică

  • ​Proloagele (Viețile Sfinților pe tot anul), Editura Episcopiei Romanului și Hușilor.
  • ​Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Editura Egumenița.
  • ​Sinaxarul Mare al Bisericii Ortodoxe (Mineiul pe Septembrie), Editura IBMO, București.
  • ​Patericul Egiptean (Patericul sau Apoftegmele Părinților de Pustie), Editura Reîntregirea.
  • ​Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.

​Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda, Buzău

Data: 28 Septembrie 2026

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina