Luna septembrie în 28 de zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Hariton Mărturisitorul
Acesta a trăit pe vremea împăratului Aurelian (270-275), fiind din cetatea Iconiei și din țara Licaoniei, unde Sfântul strălucea în dreapta credință, ca cel mai bun între creștini.
Deci, fiind adus înaintea judecătorului și mărturisind cu îndrăzneală ca zeii păgânilor sunt diavoli, iar Hristos este Dumnezeu, a fost bătut de patru slujitori, fără cruțare; și atât l-au bătut, încât carnea cade de pe oase, iar sângele se varsă ca un rău. Și, văzând că era de-abia viu, încetară de a-l mai bate și, temându-se că degrabă va muri, l-au dus la temniță, ca abia suflă. Și l-a întărit Dumnezeu și l-a făcut sănătos. Deci, a doua oară l-au scos la judecată. Iar el, aceleași mărturisind, cu și mai mare mânie s-a pornit judecătorul, poruncind să-i ardă trupul cu făclii și l-au fript ca pe niște carne de mâncare. Și, iarăși, în temniță îl aruncară.
Deci, murind Aurelian împăratul și prigonirile încetând, se vești porunca pretutindeni, ca toți creștinii să fie slobozi. Și era mare bucurie între creștini. Atunci, a fost slobozit sănătos și Sfântul Hariton. Însă ostașul lui Hristos cel însemnat cu răni, s-a lepădat de lume și, alegând calea cea aspră, s-a făcut pustnic. Și, mergând odată pe cale, fiind aproape de Ierusalim, a căzut în mâinile tâlharilor, care, neavând ce să ia de la dânsul, l-au luat pe el, cu gândul să ia un preț bun, vânzându-l ca rob, și l-au dus la peștera lor. Dar el s-a izbăvit de ei, într-un chip ca acesta: un șarpe veninos, venind și intrând în vasul în care aveau tâlharii vin, și-a vărsat otravă în vin, din care, bând tâlharii, toți au murit. Iar Sfântul, făcând peștera biserică, a strâns acolo mulțime de călugări și cu aurul găsit la tâlhari a făcut o mănăstire și îi învăța pe frați calea cea mântuitoare a muncii și a rugăciunii. Și așa a întemeiat el trei mănăstiri, pășind din pustie, în mai mare pustie.
Și mulți credincioși veneau la dânsul să-i povățuiască să să ia binecuvântare, deprinzând de la el curată viețuire creștinească și necurmată slujire a lui Hristos. Deci, scoțând dintr-o piatră uscată izvor de apă și arătându-se tămăduitor a tot felul de boli, la adânci bătrâneți a adormit în Domnul. Dumnezeului nostru, slavă!
Listă Bibliografică
- Proloagele (Viețile Sfinților pe tot anul), Editura Episcopiei Romanului și Hușilor.
- Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Editura Egumenița.
- Sinaxarul Mare al Bisericii Ortodoxe (Mineiul pe Septembrie), Editura IBMO, București.
- Patericul Egiptean (Patericul sau Apoftegmele Părinților de Pustie), Editura Reîntregirea.
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.
Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda, Buzău
Data: 28 Septembrie 2026

Comentarii
Trimiteți un comentariu