Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Hariton, mărturisitorul

 



​Sfântul Hariton a fost un cetățean de frunte al cetății Iconium și binecredincios creștin. Plin de duhul compatrioatei lui, Sfânta Tecla, Sfântul Hariton a mărturisit pe față Numele lui Hristos.

Dezlănțuindu-se cumplitele prigoane împotriva creștinilor de sub domnia lui Aurelian, Sfântul Hariton îndată a fost adus la judecată înaintea eparhului.

Judecătorul i-a poruncit să se închine la idoli, dar Sfântul Hariton a zis: „Toți dumnezeii voștri sunt diavoli, care din ceruri au fost izgoniți, în iadul cel mai dedesubt. "

Hariton și-a propovăduit cu putere credința întru Unul Dumnezeu Cel Viu, Făcătorul a toate și întru Unul Domn Iisus Hristos, Mântuitorul omenirii.

Eparhul a pus să fie torturat și bătut, până când trupul mucenicului s-a făcut tot numai o rană. Dar pe Aurelian l-a ajuns urgia păcatelor lui, din pricina cărora rău a pierit.

Atunci Sfântul Hariton a fost și el scos din temniță și lăsat liber. El atunci a pornit către Ierusalim. Pe cale a fost însă prins de niște tâlhari, dar a scăpat din mâinile lor prin mila lui Dumnezeu. (Un șarpe a intrat în vasul în care tâlharii țineau vin și și-a lăsat acolo otrava. Tâlharii au băut din acel vin și au murit toți. - Vezi Sinaxarul Sfântului din Minei.)

Ne mai voind să se întoarcă la Iconium, Sfântul s-a retras în pustiul Faran, unde a întemeiat o mânăstire în care s-au adunat mulți monahi. El a alcătuit și o pravilă pentru frați, dar nevoind să fie lăudat de oameni s-a retras și de acolo și s-a sălășluit în pustia de lângă Ierihon. Acolo el a mai întemeiat o mânăstire, care după el s-a numit Mânăstirea lui Hariton.

La urmă el a mai întemeiat și o a treia, Souka, pe care grecii au numit-o Lavra Veche.

Sfântul Hariton s-a săvârșit la bătrâneți adânci și încuviințate, sălășluindu-se la locașurile cerești în douăzeci și opt de zile ale lunii septembrie, din anul 350.

Sfintele lui moaște odihnesc în întâia mânăstire întemeiată de dânsul.

Lui i se atribuie alcătuirea rânduielii de tundere în monahism.

​Listă Bibliografică

  • ​Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Editura Egumenița.
  • ​Proloagele (Viețile Sfinților pe tot anul), Editura Episcopiei Romanului și Hușilor.
  • ​Sinaxarul Mare al Bisericii Ortodoxe (Mineiul pe Septembrie), Editura IBMO, București.
  • ​Patericul Egiptean (Patericul sau Apoftegmele Părinților de Pustie), Editura Reîntregirea.
  • ​Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.

​Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda, Buzău

Data: 28 Septembrie 2026


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina