I Petru 2, 21-25; 3, 1-9

 

²¹ Că spre aceasta ați fost chemați, pentru că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă spre a călca pe urmele Lui, ²² El, Cel ce păcat n'a săvârșit și'n a Cărui gură nici că s'a aflat vicleșug; ²³ Cel ce, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în seama Celui ce judecă cu dreptate; ²⁴ El, Cel ce pe lemn^h a purtat în trupul Său păcatele noastre, pentru ca noi, morți fiind păcatelor, să-i viețuim dreptății; El, cu a Cărui ranăⁱ v'ați vindecat. ²⁵ Că erați ca niște oi rătăcite, dar v'ați întors la Păstorul și la Veghetorul^j sufletelor voastre.

¹ Asemenea și voi, femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, pentru ca, chiar dacă sunt unii care nu i se supun Cuvântului^a, ei în afara cuvântului^b să fie câștigați prin felul de a fi al femeilor lor, ² prin aceea că văd mai îndeaproape felul vostru de a fi, curat întru frică^c. ³ Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununițe de aur sau purtare de haine scumpe, ⁴ ci să fie ființa cea tainică a inimii^d, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, ceea ce e de mare preț înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Că așa se împodobeau odinioară și sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu și se supuneau bărbaților lor, ⁶ așa cum Sarra i se supunea lui Avraam numindu-l domn; ale cărei fiice deveniți voi, dacă faceți binele și nu vă temeți de nici o patimă^e. ⁷ Voi, bărbaților, de asemenea, duceți-vă căsnicia cu înțelegere, ca pe lângă o ființă mai slabă, femeia, căreia să-i dați partea ei de cinstire, ca unei împreună-moștenitoare a harului Vieții; în felul acesta, rugăciunile voastre nu vor cunoaște piedică. ⁸ În sfârșit, fiți toți într'un gând, compătimitori, iubitori de frați, mărinimoși, smeriți, ⁹ nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând; că spre aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea.