Pe aripile Toamnei

 Toamna-n zbor ne transmută în pline luni

Ne zbatem viu la hotarul dintre lumi,
Şi gustăm  unduiri lin, fierbinți vise.

Sorbim extazul Spiralei, Abisul,
Al cărui roz vis chiar vi-l pot tălmăci,
O nouă lume viu ne va…..străluci 
Dorinţi din tor iar înfloresc Promisul.

Toamna vieţii plutește prin visul Scut,
Toamna-n prezent, viitor și în trecut.

 Autorul
Toamnă mă inundă!

Nu vreau sărut de toamne-nrourate,
Doar să-ți simt aripa în sincronie,
Cu-al aripei tango, ce ți-l dau ție,
Cu lut fertil și raze nestemate! 

Chiar din Abis prin tine sfântă Toamnă,
Pe aripi, mă cunun viu cu zenitul,
Iți nasc ce vrei, acum și infinitul,
Fur, chiar din ochii tăi, spirale, Doamnă!
 
Aș vrea să sorb din tine tot zefirul,
Ce încă-un univers azi mi-l mai naște,
Inundă cerul meu ce lumini paște...
Din mine vreau să guști tot elixirul.
 

Din valul tău iubirea mă inunde,
Prin raza mea, ce veșnic te pătrunde!