Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Stelian [paflagonul]

 

El a fost din Paflagonia, concetățean și contemporan al Sfântului Alipie, stâlpnicul. Iubindu-L desăvârșit pe Domnul Hristos, el s-a dăruit pe sine cu totul celor mai aspre viețuiri pustnicești.
El s-a lepădat desăvârșit de toate pentru dragostea lui Hristos.
Mai înainte de sfântă adormirea lui, s-au pogorât din cer înger spre a duce sufletul lui la cer, iar fața lui a strălucit ca soarele.
Sfântul Stelian a fost mare făcător de minuni și în timpul vieții, și după a lui moarte.
Rugăciunile lui sunt mai cu seamă grabnic ajutătoare când este vorba de copii bolnavi și de familii fără de copii. ("Acesta a fost sfințit din pântecele maicii sale și s-a făcut locaș Duhului Sfânt. Pentru aceasta împărțindu-și bogăția la săraci și făcându-se monah, a covârșit pe toți monahii cei de atunci prin nevoință obositoare și viețuire aspră. Apoi s-a dus în pustie și a intrat într-o peșteră în care primea hrană de la un dumnezeiesc înger. Și s-a făcut doctor de felurite nevindecate patimi. Căci când urma boală aducătoare de moarte și mureau pruncii, și părinții rămâneau fără de copii, atunci câte maici chemau cu credință numele acelui sfânt Stelian și zugrăveau sfânta lui icoană, iarăși nășteau alți prunci, însă și prunci bolnavi izbăvea de boală. Deci așa viețuind pururea pomenitul și vindecări și minuni multe săvârșind, s-a mutat către Domnul. " - Sinaxarul Sfântului din Minei (București: Editura Inst. Bibi. și de Misiune al B. O. R. , 1983, p. 365).)