Pomenirea Sfântului Mucenic Paramon și a celor trei sute șaptezeci împreună cu dânsul

 

În Bitinia asiatică creștinii au fost prigoniți sălbatic de guvernatorul Aquilinus. El odată a arestat samavolnic trei sute și șaptezeci de creștini și i-a legat la un loc unde se afla capiștea idolului lui Poseidon. Acolo necuratul guvernator i-a silit pe creștini să aducă necuratele jertfe idolești. Dar amenințările lui cu schingiuiri și cu moarte nu au reușit să clintească nici măcar un singur creștin din credința în Hristos.
Pe când creștinii erau pe cale a fi dați la chinuri, trecea pe drumul din marginea acelei capiști un cetățean de frunte pe nume Paramon care, văzând și aflând ce se întâmpla, s-a oprit din drumul lui și a strigat: „O, mulțimea de drepți pe care vrea să o ucidă acest necurat guverntor pentru că ei nu se pleacă închinării idolilor celor muți și morți!"
Strigând astfel, dreptul Paramon și-a continuat drumul, dar Aquilinus, care auzise strigarea lui, a trimis slugi care să îl ajungă din drum și să îl ucidă. Slugile l-au prins și l-au ucis bestial pe Sfântul Paramon. Ei i-au străpuns limba cu ghimpi, l-au despuiat cu totul de haine și l-au înjunghiat peste tot cu cuțite.
Sfântul Paramon, cu rugăciunea în inimă, și-a dat sfântul lui suflet în mâna lui Dumnezeu. După aceea, cei trei sute și șaptezeci de creștini prinși și legați în lanțuri au fost uciși cu toții prin decapitare. Fiii lui Dumnezeu cei vrednici și mielușeii nevinovați au intrat astfel întru Veșnica împărăție a Domnului Hristos.
Ei au luat mucenicia la anul 250.