Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Alipie, stâlpnicul

 

El s-a născut la Hadrianopolis, cetate a Paflagoniei. Încă din copilărie el s-a închinat pe sine slujirii lui Dumnezeu.
El a fost diaconul Episcopului Teodor, în biserica acelei cetăți. Dar, dorind liniștea vieții pustnicești de rugăciune și cugetări sfinte, el s-a sălășluit în pustietatea unui cimitir elinesc din afara cetății, pe care toți oamenii îl ocoleau cu groază din pricina arătărilor demonice înfricoșate care ieșeau de acolo.
Dar Sfântul Alipie a înălțat în mijlocul acelui cimitir o Sfântă cruce și a zidit și o Sfântă biserică în cinstea Sfintei Mucenițe Eufimia, care i se înfățișase într-o vedenie. Lângă biserică el a zidit un stâlp înalt, a urcat la vârful lui și a petrecut acolo cincizeci și trei de ani în post și rugăciune. Nici batjocura oamenilor, nici răutățile dracilor nu au putut să îl clintească din rânduiala ce cu binecuvântare de sus își alesese.
Sfântul Alipie mai cu seamă a îndurat atacurile mârșave ale diavolilor. Aceștia au căutat să îl înspăimânte cu arătări, l-au bătut cu pietre și nu i-au lăsat nici o clipă de pace, ziua și noaptea, timp de multă vreme. Dar viteazul Alipie s-a păzit pe sine de nălucirile și puterea dracilor cu semnul Sfintei cruci și cu Numele lui Hristos. La urmă, diavolii au fost biruiți și nevoiți să fugă de la el.
Oamenii au început să îl cinstească și să vină de departe să afle la el vindecarea de boli, rugăciune, mângâiere și sfat.
Lângă stâlp s-au zidit mai apoi două mânăstiri, una pentru bărbați, cealaltă pentru femei, în cea pentru femei au viețuit mama și sora sfântului.
Sfântul Alipie păstorea cele două mânăstiri de pe stâlp, cu pilda vieții lui și cu cuvântul. El a strălucit ca un soare din ceruri tuturor, arătându-le calea mântuirii.
Acest plăcut al lui Dumnezeu a fost atât de covârșit de har încât trupul lui strălucea uneori cu totul, iar de la locul înalt pe care ședea se înălța până la cer stâlp de lumină.
Sfântul Alipie a fost mare și puternic făcător de minuni și în timpul vieții și după moarte. El a trăit o sută de ani pe pământ și s-a săvârșit către Domnul la anul 640, în timpul domniei împăratului Heraclie.
Sfântul său cap odihnește la Mânăstirea Kutlumuș din Sfântul Munte Athos.