Întru această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Petru, episcopul Alexandriei (+312)

 

Acesta a fost în zilele împăratului Maximin și a ajuns episcop al Alexandriei, după moartea lui Teona (300). A păstorit cu înțelepciune și curaj Biserica, pe vremea prigoanei lui Dioclețian și a urmașilor lui. Istoricul Eusebiu îl numește dascăl minunat al credinței creștine și podoaba dumnezeiască a episcopilor.

În niște vremi ca acelea pline de groază, el a întărit pe mulți din cei slabi și fricoși, iar în cele din urmă a fost izgonit și el pentru Hristos. Și umbla prin Fenicia și Palestina, întărind pe creștini, prin scrisori, și cerând darul Duhului Sfânt pentru dânșii.

O tradiție a Bisericii spune că Dumnezeu i-a descoperit Sfântului Petru, într-o vedenie, tot răul pe care Arie avea să-l aducă în Biserica lui Hristos. Că a văzut pe Domnul, în chip de copil ca de doisprezece ani, strălucind mai mult ca soarele, purtând o haină ruptă, din cap până în picioare. Deci, întrebându-L pentru ce-I este ruptă haină, a aflat de la El că Arie este cel care I-a rupt-o, Domnul arătând prin semnul acesta, ruptura pe care a făcut-o între Tatăl și Fiul, nemărturisindu-l pe Hristos de o ființă cu Tatăl. Și Domnul a încheiat: "Să nu-l faci pe el urmașul tău!"

Deci, înștiințându-se păgânul împărat Maximin că, pentru învățătura lui Petru, mulți se întorc de la idoli la Hristos, a trimis ostași să-l prindă și l-au închis în temniță. Dar, văzând dârzenia poporului credincios, a venit împăratul însuși în Alexandria și a poruncit să se taie capul Sfântului Petru. Și așa, acest Sfânt s-a săvârșit, după porunca împăratului, câștigând cununa cea nevestejită a chinuirii pentru Hristos.