Înger de lumină
Plouă afară și în mine,
îmi crește iarba printre pleoape,
un gând durut s-a înălțat din ape,
plin de tăcerile din tine.
Și îngerul îmi lumina numai o parte
și m-a atins cu aripa ușor umbrită:
_Desprinde-te de jumătatea ta cernită
și-atinge libertatea de dincolo de moarte...
Mi-e sufletul în pragul nemuririi Tale,
secundele au încetat să mai măsoare
ritmul știut al inimii din piept.
Cuvintele-au prins aripi, ca să zboare,
înalț o rugăciune și-aștept înc-o iertare.
În marea Ta iubire
m-ai plămădit din humă,
spală-mă, Doamne și-albește-mi haina,
mai albă ca o spumă,
doar cu a Ta suflare...
Plouă afară și în noi
și primăvara încolțește din morminte,
se tânguie pământul ce-ascunde oseminte,
vom trece anotimpuri descătușați și goi.
autoare: Lizeta Prața
16 aprilie 2021/drepturi rezervate de autor@Lizeta Prața/postată în 31.10.2021
Comentarii
Trimiteți un comentariu