Înger de lumină


 

                 


Plouă afară și în mine,

îmi crește iarba printre pleoape,

un gând durut s-a înălțat din ape,

plin de tăcerile din tine.

Și îngerul îmi lumina numai o parte

și m-a atins cu aripa ușor umbrită:

_Desprinde-te de jumătatea ta cernită

și-atinge libertatea de dincolo de moarte...

Mi-e sufletul în pragul nemuririi Tale,

secundele au încetat să mai măsoare

ritmul știut al inimii din piept.

Cuvintele-au prins aripi, ca să zboare,

înalț o rugăciune și-aștept înc-o iertare.

În marea Ta iubire

m-ai plămădit din humă,

spală-mă, Doamne și-albește-mi haina,

mai albă ca o spumă,

doar cu a Ta suflare...

Plouă afară și în noi

și primăvara încolțește din morminte, 

se tânguie pământul ce-ascunde oseminte,

vom trece anotimpuri descătușați și goi.

autoare: Lizeta Prața

16 aprilie 2021/drepturi rezervate de autor@Lizeta Prața/postată în 31.10.2021

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta