Cu şapte Hathor


 Zbor etern... nu pot sã cad din infinit.

Sufletu-mi fãr de timp prin veșnicie.

A vieţii Floare-i, statornicie

Sãmânţa-i  din cub e cerc nemãrginit.

 

Sufletul meu în acest cub captiv

Zburând în nopţi prin vis, din colivie

Nu poate să piară, e stea solie 

Ce poartă-n romb tor din realul naiv.

 

Sorb din sfera eternă iar poveste,

Pe care sã o dansez  şi cânt, cu dor

Prin al meu prezent, trecut din viitor,

Spre sursa unde timp şi loc nu este.

 

 

Voi poposi cu şapte Hathor prin gând,

Un strop de soare-n şapte vãi respirând !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta