Cu şapte Hathor
Zbor etern... nu pot sã cad din infinit.
Sufletu-mi fãr de timp prin veșnicie.
A vieţii Floare-i, statornicie
Sãmânţa-i din cub e cerc nemãrginit.
Sufletul meu în acest cub captiv
Zburând în nopţi prin vis, din colivie
Nu poate să piară, e stea solie
Ce poartă-n romb tor din realul naiv.
Sorb din sfera eternă iar poveste,
Pe care sã o dansez şi cânt, cu dor
Prin al meu prezent, trecut din viitor,
Spre sursa unde timp şi loc nu este.
Voi poposi cu şapte Hathor prin gând,
Un strop de soare-n şapte vãi respirând !
Comentarii
Trimiteți un comentariu