Pana îngerului meu ( din volumul ÎNGERI ŞI SFINȚI)

 

În căsuța cu o tindă, două camere și-un vis

Și-a făcut culcuș un înger, coborât din paradis.

 A luat un colț albastru dintr-o  margine de cer

Și-a învăluit căsuța ca s-o apere de ger.

Ocniței pisicii mele care tremura de frig

Și pe-un țol de cârpă moale s-a făcut de tot covrig,

I-a suflat căldură vie dintr-o margine de stea.

Iar acum, torcând alene, doarme-adânc pisica mea.

Tot fugind încolo-ncoace când la geam când la icoană,

Dintr-un vârf de aripioară i-a căzut în pat o pană.

Din cotruță, zgribulită, eu am coborât pe pat.

Am luat pana și i-am dat-o. Însă îngerul mirat

Că un boț de copiliță și plăpândă ca o boare

Îi înapoiază pana aripioara să-și repare,

Se apleacă peste mine și-mi șoptește la ureche:

,, Pana asta e a ta . Tu-mi ești îngerul pereche.

... Ori de câte ori vreo pană din văzduhuri va cădea,

Tu vei ști că-ți sunt aproape și aceea-i pana mea".

A trecut atât de-atuncea... Jumătate dintr-un veac. 

Însă pana lui și-acuma  îmi e-n toate cele leac.

maria poiană noiembrie 2020 Northampton