Pomenirea Sfinților Mucenici Agatopod și Teodul

 

Agatopod era diacon, iar Teodul era citeț în Biserica din Tesalonic. Agatopod era împodobit cu bătrânețile cele cinstite, iar Teodul cu tinerețea cea plină de întreagă înțelepciune [fecioria trupească și sufletească]. În timpul prigoanelor lui Dioclețian împotriva creștinilor aceștia doi au fost chemați la curtea împăratului.
Ei au răspuns cu bucurie și ținându-se de mână, au pășit împreună la judecată și au strigat: ”Creștini suntem!“.
Toate îndemnurile judecătorilor să se lepede de Hristos și să se închine la idoli au rămas zadarnice. După ce au fost aruncați în temniță și înfometați lungă vreme, ei au fost osândiți la moarte prin înecarea în mare. Li s-au legat mâinile la spate, li s-au legat pietre grele la gât și au fost duși la locul de unde aveau să fie aruncați în mare.
Când se pregăteau să îl arunce pe Agatopod în adâncuri, acesta a strigat: ”Iată botezul nostru cel de al doilea, cel care spală toate păcatele noastre, așa încât curați să ne înfățișăm noi înaintea Domnului nostru Iisus Hristos. “
La scurtă vreme după uciderea mucenicilor, trupurile lor au fost duse de valuri la mal, iar credincioșii le-au luat și le-au îngropat cu cinste.
Sfântul Teodul le-a apărut cunoscuților săi ca un înger de lumină îmbrăcat în strai luminos, poruncindu-le să împartă ce mai rămăsese din averile sale săracilor.
Acești slăviți și minunați ostași ai lui Hristos au suferit mucenicia cu cinste în timpul împărăției lui Dioclețian, în timp ce la Tesalonic stăpânea cezarul Faustin, în anul 303.