II Corinteni 4, 1-12
Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1)
În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.
Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
1 Iată de ce, având noi această slujire după cum am fost miluiția, nu pierdem din curaj, 2 ci ne-am dezis de ascunzișurile rușiniib, nu cu viclenie purtându-ne, nici poleindc cuvântul lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, prin arătarea adevărului făcându-ne cunoscuți oricărei conștiințe omenești în fața lui Dumnezeu. 3 Iar dacă și Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei ce pier, 4 în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuiad a orbit mințile necredincioșilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel care este chipul lui Dumnezeu. 5 Căci nu pe noi înșine ne propovăduim, ci pe Hristos Iisus Domnul; iar noi înșine suntem robii voștri de dragul lui Iisus. 6 Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoștința slavei lui Dumnezeu întru fațae lui Hristos Iisus. 7 Comoara aceasta însă o avem în vase de lutf, pentru ca această covârșitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, și nu de la noi. 8 Noi întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți; în stări fără ieșire, dar nu deznădăjduiți; 9 prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; 10 totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru. 11 Căci pururea noi, cei vii, suntem dați spre moarte din pricina lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viața.
Aliluia, glasul 1 (Psalm 88: 6, 8)
Stih 1: Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne, și adevărul Tău, în adunarea sfinților.
Stih 2: Dumnezeul, Cel slăvit în sfatul sfinților, mare și înfricoșător este peste toți cei dimprejurul Lui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu