Evrei 12, 1-10

 

¹ Astfel că și noi, având împrejuru-ne atâta nor de martori^a, să lepădăm tot ceea ce îngreuiază și tot păcatul ce cu ușurință ne'mpresoară, și cu stăruință să alergăm la întrecerea ce ne stă'nainte, ² cu ochii țintă la Cel ce începe credința și o desăvârșește, la Iisus, Cel ce'n locul bucuriei care-I stătea'nainte a îndurat crucea, în disprețul rușinii, și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. ³ Gândiți-vă dar la Cel ce asupră-Și a răbdat de la păcătoși o astfel de împotrivire, ca să nu vă lăsați pradă oboselii prin slăbirea sufletelor voastre. ⁴ Voi încă nu v'ați împotrivit până la sânge luptându-vă cu păcatul ⁵ și ați uitat îndemnul care vă vorbește ca unor fii: Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră; ⁶ căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubește și-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă. ⁷ Dacă e să'ndurați, e pentru certarea voastră; Dumnezeu Se poartă cu voi precum cu niște fii. Și care este fiul pe care tatăl său nu-l ceartă? ⁸ Dar dacă voi sunteți scutiți de această certare de care toți au avut parte, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii. ⁹ Pe de altă parte, noi i-am avut pe părinții noștri după trup care să ne certe și pe care i-am respectat; oare nu cu atât mai mult ne vom supune Tatălui duhurilor, și prin aceasta să trăim? ¹⁰ Pentru că ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum li se părea lor, dar Acesta spre folosul nostru o face, ca să ne împărtășim de sfințenia Lui.