Fuga de slava lumească

Avva Iosif Pelusiotul povestea că pe când trăia la Sinai, era un frate destoinic, nevoitor şi frumos la trup. Venea în biserică, la slujbă, îmbrăcat într-o haină veche, strâmtă şi peticita în mai multe locuri. Văzându-l de fiecare dată venind aşa pentru Liturghie, l-a întrebat:

- Frate, uită-te la ceilalţi călugări, parcă-s îngeri când vin la liturghie în biserică. Tu de ce vii mereu îmbrăcat aşa?

Acesta a răspuns:

- Iartă-mă, avva, dar nu am alte haine.

Atunci Avva Iosif Pelusiotul l-a luat în chilia sa, i-a dat un leviton şi tot ce-i mai trebuia şi a început să vină şi acesta îmbrăcat ca şi ceilalţi fraţi şi părea un înger.

Odată, părinţii au fost nevoiţi să trimită zece fraţi la împărat, cu o treabă, şi l-au ales şi pe el între dânşii. Dar el, cum a auzit, s-a închinat părinţilor şi le-a zis:

- Iertaţi-mă, pentru numele Domnului, dar nu pot merge, pentru că sunt sclavul unui mare dregător de la curte şi dacă mă recunoaşte, îmi ia rasă şi mă pune din nou în robie.

Părinţii, înduplecaţi, l-au lăsat acasă, dar pe urmă au aflat, de la cineva care-l cunoştea foarte bine, că în viaţa lumească fusese prefectul pretoriului. A inventat acel motiv, ca să nu fie recunoscut şi sâcâit de oameni. Atât de mult se străduiau părinţii să fugă de slavă şi de tihna acestei lumi.