Până când Doamne?

 

Fă Doamne altar de stele,

Printre gândurile mele,

Ca să fie iar curate,

Cu-al Tău mir înmiresmate. 

Nu mi le mai vreau pătate, 

Și de ură injectate

Când gândesc la România

Și mă arde iar mânia.

Doamne, lacrimile tale, 

Curg de-o vreme în rafale, 

Dar nu-i cine să le vadă,

Deși Tu  ne-ai dat dovadă

Că de răutatea noastră

Nici marea nu-i mai  albastră

Iar pământul se-ncovoaie

Printre viruși și războaie.

Dă-le mintea de pe urmă, celor 

Ce ne cred o turmă, 

De bovine învățate,

Cu biciul care le bate.

Du-ne te  rog  Doamne stresul,

Unde nu doar interesul,

Este ca la el acasă,

Când la voturi luăm plasă.

Ne promit sarea cu marea,

Dar ne dau înfometarea, 

Și mâncăm pe datorie,

Fir-ar mama lor să fie!

Guvernanți și ministere:

N-aveți destulă avere? 

Sau vacanțe-n Caraibe

Când alții n-au nici colibe.

Și tăcem, tăcem  într-una, 

Dar în suflete furtuna,

Țipă, bate cu putere,

Și-njură fără de vrere

Un azi trist și fără tihnă În care n-avem odihnă 

Gândind la ce-o sa urmeze 

Ca și elevii la teze. 

Fă Doamne te rog dreptate, 

Și ne dă iar demnitate

Că de-atâta înjosire, 

Mai avem numai mâhnire 

autor :

Dorina Omota 

27.08.2022