Cântare de laudă la Sfinții Mucenici Adrian și Natalia și a celor douăzeci și trei împreună cu dânșii

 

Spinoasă este calea,
dar plin de trandafiri este Raiul.

Amar este chinul,
dar Dulce Hristos.

Ce sunet se-aude din temniț-adâncă?
Cu fier pe nicovală se zdrobesc mucenici.
Ei sparg ale lor oase
La mâini și la picioare,
Ei îi ucid în chinuri
Pe-ai lui Hristos mucenici.

Oșteni ai Raiului sunt mucenicii.
O mână nobilă cade, plină de sânge,
E mâna Pretorului Adrian.

Sfânta Natalia din țărână ridică
Mâna soțului ei iubit.
Ea aleargă și-o spală, o-nfășoară-n mătase,
Și la piept o pune, scump odor al ei.

„Să nu mă lași pe mine, ci să mă iei curând!
La tine să mă chemi, la Domnul și-ai Lui Sfinți!”

Și cu adevărat, Adrian la ea vine,
Înconjurat de lumină, în strai împărătesc:
Cu glas ceresc îi spune:
„Gătește-te să vii, scumpă soția mea.
Iată, sosit-a ceasul, Domnul Hristos te cheamă,
Cu El în veșnicie noi alături vom fi”.