Impartasania continua cu Sfintele Taine

 

 Un bătrân călugăr se retrase în chilia sa şi se hotăra să nu mai mănânce nimic, ci să se împărtăşească zilnic cu Trupul şi Sângele Domnului. Însă vestea despre hotărârea lui se răspândi repede printre ceilalţi vieţuitori ai mănăstirii. Unii din dragoste, alţii că ispitire, fraţii căutau să-l abată de la această hotărâre, aducându-i fel de fel de bucate. Părintele însă era de neînduplecat. Vestea despre nevoinţa acestuia ajunse însă şi la episcop. Episcopul a trimis un om să-l întrebe despre ascultare.

Ajungând la mănăstire, trimisul episcopului veni la părintele cel bătrân şi îi zise:

- Care este cea mai mare virtute ?

Părintele, plin de smerenie şi simplitate, răspunse:

- Ascultarea !

În acel moment, omul îi aduse pâine şi vin şi îi porunci să mănânce.

Bătrânul se smeri pe sine, îşi taie voia şi îl ascultă pe acela. În acel moment însă pe bătrân îl apucară cârcei la stomac, într-atât încât cei din jurul său credeau că o să moară în acele clipe.

Din acel moment, toţi cei din mănăstire îl lăsară pe bătrân să se nevoiască în linişte, înţelegând darul lui Dumnezeu cu acela.

Părintele a mai trăit încă vreo 20 de ani, numai împărtăşindu-se zilnic cu Sfintele Taine.