Pomenirea Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște

 

Sfântul Teodosie a fost primul întemeietor al mânăstirilor cu viață de obște. El s-a născut în Capadocia, în satul Mogarion [Mogarissus] din părinți binecredincioși.
Pe când era copil a mers la Sfântul Simion Stâlpnicul care l-a binecuvântat și i-a prorocit mari daruri duhovnicești.
Luând o cădelniță în care pusese cărbune și tămâie fără ca să le aprindă, el merse să caute un loc de mănăstire, și se opri acolo unde cărbunele se aprinse singur. Acela fu locul în care el își întemeie mânăstire cu viață duhovnicească. Curând în jurul lui se adunară mulțime de monahi din felurite neamuri. El clădi câte o mânăstire fiecărei limbi, astfel încât, la aceleași timpuri, se înălțau spre Dumnezeu rugăciuni în limbile grecească, georgiană, sau armeană.
Dar în zilele rânduite pentru primirea Sfintei împărtășiri, toți monahii se adunau în biserica cea mare unde nu se slujea decât în grecește. Ei aveau cu toții la un loc masa, avutul, pocăința, lucrarea, răbdarea, și nu de puține ori - foamea.
Teodosie era un model înalt de viață duhovnicească pentru toți monahii; model de lucrare, de rugăciune, de postire, de priveghere și de toată virtutea creștinească. Dumnezeu îi dăruise darul facerii de minuni prin care vindeca bolnavii, apărea de față de la mari depărtări, îmblânzea fiarele sălbatice, cunoștea viitorul și înmulțea vinul și pâinea. El avea rugăciunea pe buze zi și noapte.
El a adormit cu pace la anul 529 după Hristos, în vârstă de o sută și cinci ani.