Sub aripa lui Dumnezeu

 

Am sădit în vârf de munte brad,

în sol fertil, cu brațele-nspre cer 

inima n-i s-a înfrățit, ne-am cununat,

sub ochii cerului, urmele-mi nu pier.

Ascunși de lume în alchimia stâncii,

sub aripa lui Dumnezeu tăcem ...

împământați, dăm lumii seva păcii,

prin trunchi răsună dragostea, boem.

Cu haina sufletului în ceruri ancorată 

sfinții ne-au dat...binecuvântarea...

au cântat iubire, heruvimii laolaltă,

ramura împlinirii mi-ncorona fruntea.

De unde-mi luam cândva puterea,

izvorul inocentei, prin maluri, a secat.

doar bradul meu îmi mângâie privirea, 

amprenta lui cu-a mea, duhu' ne-a înălțat.

Cât el va fi voi fi și eu, o undă-n ramuri,

un strop din mine, prin el va lumina ....

va duce vântul mirosul de tămâie-n valuri,

un copilaș s-o legăna cândva, pe mâna mea.

MB