![]()
Zis-a avva Cronie, că i-a povestit lui avva Iosif cel de la Pilusie, acestea: şezând eu în Sinai, era acolo un frate bun şi nevoitor, şi la trup cu chip frumos. Şi venea la biserică la slujbă, purtând o haină plină de cârpituri şi un maforion mic şi vechi. Şi văzându-l odată aşa venind la slujbă, i-am zis: frate, nu vezi, pe fraţi cum sunt ca îngerii la slujbă, în biserică? Cum tu totdeauna aşa vii aici, purtând vechituri? Iar el a zis: iartă-mă, avvo, că nu am altele! Deci l-am luat în chilia mea şi i-am dat un leviton şi orice alt îi mai trebuia şi se purta de acum că şi ceilalţi fraţi şi era cu putinţă a-l vedea că pe un înger. Şi au avut odată nevoie părinţii să trimită zece fraţi la împăratul pentru oarecare trebuinţă. Şi l-au hotărât şi pe dânsul împreună cu cei ce erau să meargă. Iar după ce a auzit, a făcut metanie la părinţi, zicând: pentru Domnul, iertaţi-mă, că sunt rob al unuia mare din cei de acolo şi de mă va cunoaşte, ia călugăria de pe mine, şi mă duce iarăşi ca să-i robesc lui.
Deci, după ce au plecat părinţii şi l-au lăsat, am aflat pe urmă de la unul care îl ştia bine, că în vremea când era în lume, era eparh al pretoriilor şi ca să nu fie cunoscut şi să aibă supărare de la oameni, a pricinuit aceasta. Atâta silinţă aveau părinţii că să fugă de slavă şi de odihnă lumii acesteia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu