ÎNVIEREA ll
Atunci am înviat prin apă,
Acuma va fi prin lumină.
În mine zilnic e plantată
Forța ce o să mă conțină.
Înfășat într-un cocon
Ce mă va purta în sine,
Fără plată și contor
Mă îmbrac în nemurire.
Că acesta este rostul
Despre care vă vorbesc,
Moartea nu își află locul
În coconul cel Domnesc.
Eu îl simt la mine- n sânge
Și de aceea vă spun -
Că lumina mă pătrunde
Și-l creează- n mine- acum!
Iar această înviere
Va fi altfel decât prima,
Nicicând nu va mai piere -
Că- i infinită lumina!
Comentarii
Trimiteți un comentariu