ÎNVIEREA ll


 


Atunci am înviat prin apă,

Acuma va fi prin lumină.

În mine zilnic e plantată

Forța ce o să mă conțină.


Înfășat într-un cocon

Ce mă va purta în sine,

Fără plată și contor

Mă îmbrac în nemurire.


Că acesta este rostul

Despre care vă vorbesc,

Moartea nu își află locul

În coconul cel Domnesc.


Eu îl simt la mine- n sânge

Și de aceea vă spun -

Că lumina mă pătrunde

Și-l creează- n mine- acum!


Iar această înviere

Va fi altfel decât prima,

Nicicând nu va mai piere -

Că- i infinită lumina!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta