Leneșul și plata ascultării

Într-un sat vieţuia un bătrân muncitor.
El avea un fiu, însă pe cât de harnic era bătrânul, pe atât de leneş era fiul său.

La un moment dat, fiul veni la tatăl său şi îi zise:

- Tată, am văzut pe uliţa nişte băieţi încălţaţi cu ghete noi. Aş vrea şi eu asemenea ghete.

- Măi băiete, i-a răspuns bătrânul, uite cum facem: în pod, este o grămadă de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se umezeşte şi se strică; până ce termini tu de vânturat, eu fac rost de bani şi mergem să cumpărăm ghetele pe care le vrei.

Băiatul s-a urcat repede în podul casei, dar nu prea îl trăgea inima la muncă.
Astfel, el s-a culcat pe un braţ de fân, a tras un pui de somn, după care a alergat în curte, strigând:

- Gata treaba, am vânturat tot grâul. Acum putem merge să luăm ghetele?

- Nu! A răspuns bătrânul categoric. Ţi-am spus să vânturi grâul, nu să pierzi vremea.

Băiatul s-a urcat iarăşi în pod, dar nu putea înţelege de unde ştia tatăl său că el nu vânturase grâul. Probabil că l-a surprins dormind şi nu l-a trezit, că altfel nu se poate. Aşa că, după ce s-a urcat iarăşi în podul casei, s-a pus la pândă în loc să aibă grijă de grâu. A stat el preţ de jumătate de ceas, cu ochii aţintiţi spre tatăl său, care muncea de zor în curte, şi, socotind el că-i de ajuns, se duse iarăşi în grădină.

- Tată, am terminat toată treaba, n-a rămas bob de grâu neîntors. Acum putem lua ghetele?

- Fiule, după ce că eşti leneş, mai eşti şi un mare mincinos. Nu ţi-e ruşine?! Să ştii că, dacă nici de data asta nu te duci în pod şi nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheaţă.

Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a urcat în pod, a pus mâna pe lopată şi a început să vânture grâul. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit ascunsă în grâu o traistă cu o pereche de ghete nou-nouţe, exact aşa cum îşi dorea el.

De bucurat, s-a bucurat, cum era şi de aşteptat, dar, în acelaşi timp, îi crapa obrazul de ruşine pentru minciunile sale de mai-nainte. Fără să-l mai pună nimeni, a vânturat tot grâul, după care s-a dus şi în grădina să îşi ajute tatăl. Acum simţea într-adevăr că merită ghetele.