AJUNUL NAȘTERII Domnului

   Ajunul Nașterii Domnului este sărbătoarea care precede MAREA SĂRBĂTOARE A NAȘTERII DOMNULUI .
Acestă zi este una cu o deosebită importanță și încărcătură spirituală atât pentru Clerici cât și pentru mireni. În Biserici șe fac slujbe speciale SUNT CITITE CEASURILE LITURGICE.
În această zi gospodinele finalizează toate pregătirile pentru Sărbătoarea de Crăciun.
În această zi se împodobește bradul, care este simbolul eternității și al vieții îmbelșugate.
Tot astăzi se primesc și colindătorii care în funcție de zona țării merg fie cu, BUNĂ DIMINEAȚA LA MOȘ AJUN! " în muntenia și dobrogea fie în PIȚĂRĂI ÎN ZONA OLTENIEI.
Tot în ziua de AJUN în MUNTENIA se dă de pomană colivă, nuci mere și felurite dulciuri tradiția spune că acestea sunt oferite de gazde pentru a își arăta bunătatea și bucuria pentru Nașterea Domnului dar și pentru a îi pomeni astăzi pe cei adormiți.
În OLTENIA în ziua de Ajun se merge în PIȚĂRĂI sau COLINDEȚI.
Pițărăii sau colindeții sunt niște colăcei pe care gospodinele i au pregătit în casă și care reprezintă sporul casei și pe care în ziua de ajun îi împart colindătorilor.
Însă cele mai frumoase obiceiuri rămân în MUNTENIA ȘI MOLDOVA
Aici astăzi gospodinele pregătesc colaci împletiți care poartă numele de, Scutecele Domnului IIsus".

 Având în vedere faptul că astăzi este ajunul Nașterii Domnului și că nu există Sfânta Evanghelie în bisericile și mănăstirile ortodoxe se săvârșesc ceasurile Liturgice.    

                                                                  CEASUL I   Apostolul 

Evrei 1, 1-12

¹ În multe rânduri și'n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinților noștri prin profeți^a, ² în zilele acestea de pe urmă^b ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moștenitor a toate, prin Care și veacurile^c le-a făcut. ³ Fiind El strălucirea slavei Sale și chipul ființei Sale^d, și pe toate ținându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuși a săvârșit curățirea păcatelor noastre a șezut de-a dreapta Slavei^e întru cele preaînalte, ⁴ devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moștenit e mai presus de ei. ⁵ Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut; și iarăși: Eu Îi voi fi Lui Tată și El Îmi va fi Mie Fiu? ⁶ Și iarăși, când Îl aduce'n lume pe Cel-Întâi-Născut^f, El zice: Și să I se închine Lui toți îngerii lui Dumnezeu. ⁷ Și despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale foc arzător; ⁸ dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului și toiagul dreptății este toiagul împărăției Tale. ⁹ Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtații Tăi. ¹⁰ Și: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ¹¹ ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi; ¹² ca pe o velință le vei împătura și ca o haină se vor schimba, dar Tu același ești, și anii Tăi nu se vor sfârși.

EVANGHELIA                                                               Matei 1, 18-25

¹⁸ Dar^d nașterea lui Iisus Hristos, astfel a fost: Fiind Maria, mama Sa, logodită cu Iosif, mai înainte de a fi ei laolaltă ea s'a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt. ¹⁹ Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind^e și nevrând s'o dea el în vileag, a vrut s'o lase pe ascuns. ²⁰ Și cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s'a arătat în vis, grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme s'o iei pe Maria drept femeia ta^f, fiindcă ceea ce s'a zămislit într'însa este de la Duhul Sfânt; ²¹ ea va naște Fiu, Căruia tu Îi vei pune numele Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor^g“. ²² Iar acestea toate s'au făcut ca să se plinească ceea ce s'a spus de Domnul prin profetul ce zice: ²³ Iată, Fecioara va purta în pântece și va naște Fiu și-L vor chema cu numele de Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu. ²⁴ Și trezindu-se Iosif din somn, a făcut așa cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o la sine pe femeia sa. ²⁵ Și nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei^h. Și I-au pus Acestuia numele Iisus.     

                  CEASUL III.                                       

  Apostolul                                                              Galateni 3, 23-29;4, 1-5

²³ Înainte însă de venirea credinței noi eram păziți sub lege, închiși fiind în vederea credinței care avea să se descopere; ²⁴ așa că legea ne-a fost dată călăuză^e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptățim prin credință; ²⁵ iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. ²⁶ Fiindcă toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. ²⁷ Căci câți în Hristos v'ați botezat, în Hristos v'ați îmbrăcat. ²⁸ Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască; pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus. ²⁹ Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți odrasla^f lui Avraam, moștenitori după făgăduință.

¹ Dar o spun: câtă vreme moștenitorul este copil, el întru nimic nu se deosebește de rob, deși e stăpân peste toate, ² ci este sub epitropi și iconomi până la vremea rânduită de tatăl său. ³ Tot așa și noi: când eram copii, robiți eram sub stihiile lumii^a; ⁴ dar când a venit plinirea vremii^b, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ⁵ ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.

EVANGHELIA.                                            

Luca 2, 1-20

¹ Iar în zilele acelea a ieșit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea^a. ² Această înscriere, cea dintâi, s'a făcut pe când Quirinus guverna în Siria. ³ Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. ⁴ Și Iosif s'a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din seminția lui David, ⁵ ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. ⁶ Iar pe când erau ei acolo, s'au împlinit zilele ca ea să nască. ⁷ Și L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut^b și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han. ⁸ Și în ținutul acela erau păstori care stăteau pe câmp și-și păzeau turma făcând noaptea de strajă. ⁹ Și iată, îngerul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și ei s'au înfricoșat cu frică mare. ¹⁰ Și îngerul Domnului le-a zis: „Nu vă temeți. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; ¹¹ că'n cetatea lui David vi S'a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. ¹² Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un Prunc înfășat și culcat în iesle“. ¹³ Și, deodată, laolaltă cu îngerul s'a văzut mulțime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu și zicând: ¹⁴ „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ ¹⁵ Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alții: „Să mergem dar până la Betleem și să vedem lucrul acesta ce s'a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut“. ¹⁶ Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle. ¹⁷ Și văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta. ¹⁸ Și toți cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau păstorii. ¹⁹ Iar Maria păstra toate cuvintele acestea, punându-le întru inima ei. ²⁰ Și s'au întors păstorii slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit și le-au văzut așa cum li se spuseseră. 

                CEASUL AL VI Le-a.                  Apostolul                                                                      Evrei 2, 11-18

¹¹ Că și Cel ce sfințește, și cei ce se sfințesc, dintru Unul sunt toți; din care pricină nu se rușinează să-i numească pe ei frați, ¹² zicând: Vesti-voi fraților Mei numele Tău, în mijlocul adunării Îți voi cânta laudă. ¹³ Și încă: Eu voi fi încrezător în El; și încă: Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu. ¹⁴ Așadar, de vreme ce pruncii își aveau părtășie în sânge și în trup, tot astfel și El: acelorași li S'a făcut părtaș, pentru ca prin moarte să-l surpe pe cel ce are stăpânia morții, adică pe diavolul, ¹⁵ și să-i elibereze pe cei ce de frica morții erau toată viața ținuți în robie. ¹⁶ Fiindcă e de la sine'nțeles că nu pe îngeri i-a luat El în grijă, ci pe urmașii lui Avraam i-a luat. ¹⁷ Pentru aceea era El dator să li Se asemene'ntru totul fraților, ca să devină El Arhiereu milostiv și credincios în slujba lui Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului. ¹⁸ Că El Însuși fiind încercat prin ceea ce a pătimit, și celor ce sunt în încercări poate să le ajute.                                             .              EVANGHELIA

Matei 2, 1-12

¹ Iar dacă'n zilele regelui Irod^a S'a născut Iisus în Betleemul Iudeii, iată magii^b de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: ² „Unde este Cel ce S'a născut rege al Iudeilor?^c Că'n Răsărit văzutu-I-am steaua și am venit să I ne închinăm“. ³ Și auzind acestea, regele Irod s'a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el. ⁴ Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului, i-a întrebat: „Unde este să Se nască Hristos?“ ⁵ Iar ei i-au zis: „În Betleemul Iudeii, că așa este scris prin profetul: ⁶ Și tu, Betleeme din pământul lui Iuda, nicicum nu ești mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Cârmuitorul Care-l va păstori pe poporul Meu Israel“. ⁷ Atunci Irod i-a chemat în taină pe magi și a aflat limpede de la ei vremea când li se arătase steaua. ⁸ Și trimițându-i la Betleem, le-a zis: „Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre prunc și dacă-l veți afla, dați-mi și mie de veste, pentru ca să vin și eu și să mă închin lui“. ⁹ Iar ei, ascultându-l pe rege, au plecat; și iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra locului unde era Pruncul. ¹⁰ Și văzând ei steaua, s'au bucurat cu bucurie mare foarte. ¹¹ Și intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; și căzând la pământ, I s'au închinat; și deschizându-și vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.^{d 12} Dar luând prin vis înștiințare să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s'au dus în țara lor.

CEASUL AL IX Le-a.                                 Apostolul.                                                                  Evrei 2, 11-18

¹¹ Că și Cel ce sfințește, și cei ce se sfințesc, dintru Unul sunt toți; din care pricină nu se rușinează să-i numească pe ei frați, ¹² zicând: Vesti-voi fraților Mei numele Tău, în mijlocul adunării Îți voi cânta laudă. ¹³ Și încă: Eu voi fi încrezător în El; și încă: Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu. ¹⁴ Așadar, de vreme ce pruncii își aveau părtășie în sânge și în trup, tot astfel și El: acelorași li S'a făcut părtaș, pentru ca prin moarte să-l surpe pe cel ce are stăpânia morții, adică pe diavolul, ¹⁵ și să-i elibereze pe cei ce de frica morții erau toată viața ținuți în robie. ¹⁶ Fiindcă e de la sine'nțeles că nu pe îngeri i-a luat El în grijă, ci pe urmașii lui Avraam i-a luat. ¹⁷ Pentru aceea era El dator să li Se asemene'ntru totul fraților, ca să devină El Arhiereu milostiv și credincios în slujba lui Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului. ¹⁸ Că El Însuși fiind încercat prin ceea ce a pătimit, și celor ce sunt în încercări poate să le ajute.

EVANGHELIA.                                            Matei 2, 12-23

¹² Dar luând prin vis înștiințare să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s'au dus în țara lor. ¹³ Iar după ce au plecat ei, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul și pe maica Sa și fugi în Egipt și stai acolo până când îți voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare“. ¹⁴ Și ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopții pe Prunc și pe maica Sa și a plecat în Egipt. ¹⁵ Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvântul spus de Domnul prin profetul ce zice: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu. ¹⁶ Iar Irod, văzând că fusese amăgit de magi, s'a mâniat foarte și, trimițând, i-a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și'n toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. ¹⁷ Atunci s'a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul: ¹⁸ Glas în Rama s'a auzit, plângere și tânguire multă, Rahela-și plânge copiii și nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. ¹⁹ După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s'a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, ²⁰ zicându-i: „Ridică-te, ia Pruncul și pe maica Sa și mergi în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viața Pruncului“. ²¹ Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul și pe maica Sa și a venit în țara lui Israel. ²² Și auzind că Arhelau domnește în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s'a temut să meargă acolo și, luând poruncă prin vis, s'a dus în părțile Galileii. ²³ Și a venit și a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profeți, că Nazarinean Se va chema.                  VECERNIA DIN 

                         AJUNUL Nașterii                                             Domnului                                                 Evrei 1, 1-12

¹ În multe rânduri și'n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinților noștri prin profeți^a, ² în zilele acestea de pe urmă^b ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moștenitor a toate, prin Care și veacurile^c le-a făcut. ³ Fiind El strălucirea slavei Sale și chipul ființei Sale^d, și pe toate ținându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuși a săvârșit curățirea păcatelor noastre a șezut de-a dreapta Slavei^e întru cele preaînalte, ⁴ devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moștenit e mai presus de ei. ⁵ Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut; și iarăși: Eu Îi voi fi Lui Tată și El Îmi va fi Mie Fiu? ⁶ Și iarăși, când Îl aduce'n lume pe Cel-Întâi-Născut^f, El zice: Și să I se închine Lui toți îngerii lui Dumnezeu. ⁷ Și despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale foc arzător; ⁸ dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului și toiagul dreptății este toiagul împărăției Tale. ⁹ Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtații Tăi. ¹⁰ Și: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ¹¹ ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi; ¹² ca pe o velință le vei împătura și ca o haină se vor schimba, dar Tu același ești, și anii Tăi nu se vor sfârși.                                   EVANGHELIILE :. 

 Evrei 1, 1-12

¹ În multe rânduri și'n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinților noștri prin profeți^a, ² în zilele acestea de pe urmă^b ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moștenitor a toate, prin Care și veacurile^c le-a făcut. ³ Fiind El strălucirea slavei Sale și chipul ființei Sale^d, și pe toate ținându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuși a săvârșit curățirea păcatelor noastre a șezut de-a dreapta Slavei^e întru cele preaînalte, ⁴ devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moștenit e mai presus de ei. ⁵ Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut; și iarăși: Eu Îi voi fi Lui Tată și El Îmi va fi Mie Fiu? ⁶ Și iarăși, când Îl aduce'n lume pe Cel-Întâi-Născut^f, El zice: Și să I se închine Lui toți îngerii lui Dumnezeu. ⁷ Și despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale foc arzător; ⁸ dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului și toiagul dreptății este toiagul împărăției Tale. ⁹ Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtații Tăi. ¹⁰ Și: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ¹¹ ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi; ¹² ca pe o velință le vei împătura și ca o haină se vor schimba, dar Tu același ești, și anii Tăi nu se vor sfârși.

Luca 2, 1-20

¹ Iar în zilele acelea a ieșit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea^a. ² Această înscriere, cea dintâi, s'a făcut pe când Quirinus guverna în Siria. ³ Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. ⁴ Și Iosif s'a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din seminția lui David, ⁵ ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. ⁶ Iar pe când erau ei acolo, s'au împlinit zilele ca ea să nască. ⁷ Și L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut^b și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han. ⁸ Și în ținutul acela erau păstori care stăteau pe câmp și-și păzeau turma făcând noaptea de strajă. ⁹ Și iată, îngerul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și ei s'au înfricoșat cu frică mare. ¹⁰ Și îngerul Domnului le-a zis: „Nu vă temeți. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; ¹¹ că'n cetatea lui David vi S'a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. ¹² Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un Prunc înfășat și culcat în iesle“. ¹³ Și, deodată, laolaltă cu îngerul s'a văzut mulțime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu și zicând: ¹⁴ „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ ¹⁵ Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alții: „Să mergem dar până la Betleem și să vedem lucrul acesta ce s'a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut“. ¹⁶ Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle. ¹⁷ Și văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta. ¹⁸ Și toți cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau păstorii. ¹⁹ Iar Maria păstra toate cuvintele acestea, punându-le întru inima ei. ²⁰ Și s'au întors păstorii slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit și le-au văzut așa cum li se spuseseră.                                                   Matei 13, 31-36

³¹ O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: „Asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu grăuntele de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. ³² Acesta este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui“. ³³ Le-a spus o altă parabolă: „Asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu aluatul pe care l-a luat o femeie și l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s'a dospit toată“. ³⁴ Pe toate acestea le-a grăit Iisus mulțimilor în parabole, și fără parabole nimic nu le grăia, ³⁵ ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profetul care zice: În parabole îmi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de la'ntemeierea lumii. ³⁶ Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă; și ucenicii Lui s'au apropiat de El, zicând: „Lămurește-ne parabola neghinei din țarină“.