Evrei 2, 2-10

 

² Că dacă cuvântul grăit prin îngeri^c s'a adeverit, și dacă orice încălcare de poruncă și neascultare și-a primit răsplata cea dreaptă, ³ atunci, cum vom scăpa noi dacă fi-vom nepăsători față de o astfel de mântuire care, avându-și începutul în însăși propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de către cei ce au ascultat-o, ⁴ împreună cu ei mărturisind și Dumnezeu prin semne și minuni și prin felurite puteri și prin daruri ale Duhului Sfânt împărțite după voia Lui? ⁵ Că nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim. ⁶ Dar cineva a mărturisit undeva^d, zicând: Ce este omul, că-Ți amintești de el? sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? ⁷ Micșoratu-l-ai pentru-o clipă^e mai prejos de îngeri; cu slavă și cu cinste l-ai încununat și l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale. ⁸ Tu pe toate le-ai supus sub picioarele lui. Și dacă I le-a supus pe toate, atunci nimic nu I s'a lăsat nesupus. Dar acum noi încă nu vedem că toate I-au fost supuse. ⁹ Dar pe Cel ce pentru-o clipă mai prejos de îngeri a fost micșorat, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste din pricina morții pe care a suferit-o, în așa fel ca, prin harul lui Dumnezeu, pentru fiecare să fi gustat moartea. ¹⁰ Fiindcă Lui^f, Cel pentru Care sunt toate și prin Care sunt toate, Lui, Cel ce pe mulți fii i-a dus către slavă, Lui I se cădea să-L desăvârșească prin pătimire pe Începătorul^g mântuirii lor.