Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Iacov, persul

 

Sfântul Iacov s-a născut în cetatea persană Elapa (sau Vilat) din părinți creștini, a fost crescut întru Sfânta credință creștină și s-a căsătorit cu o femeie creștină.
Regele persan Yezdegherd l-a îndrăgit pe Iacov pentru aleasa lui ținută, educația strălucită și marile lui calități diplomatice și personale și l-a făcut curtean al palatului său.
Înșelat de măgulirile regelui, Iacov a uitat de sine și a început să aducă necurate jertfe idolilor, asemenea regelui, care era păgân.
Aflând de acestea mama lui și soția lui, i-au trimis o scrisoare lungă și îndurerată în care îl plângeau ca pe un apostat, ca pe un om care duhovnicește este deja mort. Cu toate acestea, încheind scrisoarea, ele îl implorau să se întoarcă la Hristos, cât încă mai are suflare în trup.
Mișcat profund de această scrisoare, Iacov s-a pocăit cu amar, apoi a mers înaintea regelui și întregii curți, s-a lepădat de idolatrie și și-a mărturisit cu vitejie credința creștină întru care a fost născut și cu dragoste crescut, de care el nu vrea să se mai lepede pentru nimic în lume. Înfuriat, regele l-a osândit la moarte prin torturi bestiale. El urma să fie tăiat cu încetul în bucățele, până când avea să moară lent. Călăii au executat porunca păgânului rege, începând să taie mădularele sfântului, cu încetul: mai întâi degetele de la mâini și picioare, apoi gambele și brațele, apoi umerii, iar la urmă capul.
La fiecare mutilare, sfântul mulțumea cu lacrimi Domnului că îi primește pocăința lui, dăruindu-i astfel de mucenicească moarte. Din rănile lui ieșea bună mireasmă de chiparos. Astfel și-a spălat acest minunat sfânt păcatul lepădării, înfățișându-se cu sufletul înaintea Domnului Hristos Dumnezeu, întru Împărăția Cerurilor.
Sfântul Iacov, persul a luat mucenicia cam pe la anul 400. Capul lui se află la Roma, iar parte a sfintelor lui moaște sunt în Portugalia, unde este prăznuit în douăzeci și două de zile ale lunii mai.