Puterea Sfintei Cruci și biruința asupra întunericului

 

A fost odată, în cetatea Antiohiei, un om numit Ciprian, faimos în toate ținuturile pentru puterea sa vrăjitorească. Din tinerețe învățase taine ascunse, vorbea cu duhurile rele și mulți oameni căutau la el sprijin pentru izbânzi pământești sau vrăji. El credea că nu există putere mai mare pe pământ decât cea pe care o stăpânea prin legătura sa cu întunericul.

Într-o zi, un tânăr bogat a venit la Ciprian și i-a cerut ajutorul: se îndrăgostise de o tânără fecioară creștină, Iustina, dar aceasta îl refuza, dorind să-și închine viața doar lui Hristos. Ciprian a zâmbit încrezător și a trimis spre Iustina cele mai puternice duhuri pe care le comanda, pentru a-i tulbura mintea și inima.

Însă, de fiecare dată când duhurile se pătrundeau în casa Iustinei, se întorceau înfrânte. Fecioara nu făcea altceva decât să se roage, să postească și să facă semnul Sfintei Cruci asupra sa. Oricât de mari erau uneltirile și amăgirile trimise de vrăjitor, umbra crucii le spulbera instantaneu.

Văzând că toate vrăjile sale dau greș în fața unei simple fete care nu avea alt scut decât credința, Ciprian l-a chemat pe cel mai puternic dintre duhuri și l-a întrebat: — Cum de nu puteți birui o copilă neputincioasă? Unde este puterea voastră?

Duhul, tremurând, a fost silit să mărturisească adevărul: — Nu ne putem apropia de ea pentru că poartă semnul Crucii și numele lui Hristos. Când ea se roagă, noi ardem și trebuie să fugim.

Atunci, Ciprian a înțeles amăgirea în care trăise o viață întreagă. Și-a dat seama că tot răul și toată magia lumii sunt nimic pe lângă puterea Unicului Dumnezeu Adevărat. Fără să stea pe gânduri, a luat toate cărțile sale de vrăjitorie, le-a adus în mijlocul cetății și le-a ars în fața tuturor. S-a dus la episcopul locului, a plâns cu amărăciune, s-a botezat și s-a închinat cu totul lui Hristos, ajungând mai târziu episcop și primind, alături de Sfânta Iustina, cununa muceniciei pentru credința sa.

Morala:

Nicio putere a răului, oricât de înfricoșătoare ar părea, nu poate birui un suflet care se adăpostește sub scutul credinței, al rugăciunii și al Sfintei Cruci. Pilda Sfântului Ciprian ne arată că nu există păcat sau rătăcire din care omul să nu se poată ridica prin pocăință sinceră și că Adevărul întotdeauna risipește întunericul.