​Pilda celor trei slujitori și a florii din grădină

 

​Un stareț al unei vechi mănăstiri, simțind că i se apropie obștescul sfârșit, i-a chemat la el pe cei trei ucenici ai săi pentru a le da o ultimă învățătură. I-a dus în grădina mănăstirii, în fața unui trandafir minunat, plin de floare și parfum, dar care era înconjurat de mulți spini ascuțiți.

​Bătrânul stareț le-a spus:

— Fiii mei, mergeți pe rând și aduceți-mi cea mai frumoasă floare din această tufă, fără însă a vă răni în spini.

• ​Primul ucenic, plin de râvnă, s-a apropiat grăbit. A încercat să rupă floarea cu putere, dar s-a înțepat adânc în degete. De durere și supărare, a început să taie spinii cu furie, zdrobind în cale și o parte din boboci. A adus floarea starețului, dar mâinile îi sângerau, iar petalele erau strivite.
• ​Al doilea ucenic, văzând ce a pățit primul, a fost cuprins de frică. A privit trandafirul de la distanță, a ezitat îndelung și, neîndrăznind să-și asume niciun risc, a cules o simplă frunză căzută pe pământ și i-a dus-o starețului, spunând că e mai sigur așa.
• ​Al treilea ucenic s-a apropiat de tufă cu multă răbdare și blândețe. A privit cu atenție unde se află fiecare spin, a dat la o parte crengile cu grijă și supunere, primind cu smerenie câteva mici înțepături fără să se plângă. Cu multă dragoste, a tăiat tulpina și i-a oferit starețului floarea întreagă, neîntinată și strălucitoare.

​Starețul i-a privit cu blândețe pe toți trei și le-a zis:

— Trandafirul este împărăția Cerurilor și dragostea de Dumnezeu, iar spinii sunt necazurile, ispitele și neputințele acestei lumi.

​Morala

​Mântuirea și bucuria duhovnicească nu se dobândesc nici prin mânie sau mânuire cu silnicie a lucrurilor (ca primul ucenic), nici prin frica de a înfrunta încercările vieții (ca al doilea ucenic). Ele se primesc cu răbdare, smerenie și dragoste, primind micile înțepături ale vieții fără cârtire, pentru a ne bucura de frumusețea nevestejită a Duhului Sfânt.