Vasul crăpat și florile de pe margine


 



A fost odată un bătrân pustnic care trăia într-o colibă din adâncul pădurii. În fiecare zi, aducea apă de la un izvor aflat la mare depărtare, folosind două vase mari de lut pe care le purta pe umeri, atârnate de o cobiliță.

Unul dintre vase era desăvârșit, fără niciun cusur, și ajungea mereu plin la colibă. Celălalt vas avea o crăpătură fină și, pe drumul lung de la izvor, pierdea jumătate din apă, ajungând la bătrân doar pe jumătate plin.

Timp de doi ani, lucrurile au urmat aceeași rânduială. Vasul cel întreg era mândru de împlinirea sa, în timp ce vasul cel crăpat trăia într-o adâncă mâhnire și rușine. Într-o zi, neputând să mai rabde povara propriei neputințe, vasul cel crăpat i-a vorbit bătrânului la marginea izvorului: — Părinte, îmi este rușine cu mine însumi. Din cauza acestei crăpături, jumătate din apa pe care o car se pierde pe drum și o parte din munca ta este în zadar.

Bătrânul pustnic a zâmbit cu blândețe și i-a răspuns: — Când ne vom întoarce spre colibă, te rog să privești cu atenție marginea drumului.

În timp ce urcau poteca, vasul cel crăpat a observat că pe partea sa a drumului creșteau cele mai frumoase și înmiresmate flori sălbatice, pe când pe cealaltă parte pământul era uscat și sterp.

— Vezi tu?, i-a spus bătrânul. Eu am știut întotdeauna de crăpătura ta. De aceea, am presărat semințe de flori doar pe partea ta de drum. În fiecare zi, în timp ce ne întorceam de la izvor, tu le-ai udat. Datorită ție și neputinței tale, am putut culege aceste flori minunate pentru a împodobi icoana Maicii Domnului din coliba mea. Fără crăpătura ta, această frumusețe nu ar fi existat.

Morala: În rânduiala lui Dumnezeu, nicio slăbiciune, rană sau neputință nu este inutilă dacă este purtată cu smerenie. Ceea ce noi privim ca fiind un cusur sau o stare de slăbiciune poate deveni, prin harul divin, un izvor de binecuvântare și frumusețe pentru cei din jur. Dumnezeu nu caută desăvârșirea rece a mândriei, ci inima smerită prin care Milostivirea Sa poate lucra în lume.

Gândul zilei de 9 octombrie 2026 — Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina