Luca 1, 5-25

 

⁵ Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron^c și numele ei era Elisabeta. ⁶ Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. ⁷ Și nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. ⁸ Și a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale, ⁹ după rânduiala preoției i-au ieșit sorții să intre în templul Domnului și să tămâieze. ¹⁰ Iar la ceasul tămâierii toată mulțimea poporului era afară, rugându-se. ¹¹ Și îngerul Domnului i s'a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii. ¹² Și, văzându-l, Zaharia s'a tulburat și frică a căzut peste el. ¹³ Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ți-a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan. ¹⁴ Și-ți va fi el bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. ¹⁵ Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin și nici băutură tare nu va bea, și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt; ¹⁶ și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor; ¹⁷ și Lui Îi va merge el înainte cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să-i gătească Domnului popor pregătit“. ¹⁸ Și a zis Zaharia către înger: „După ce voi cunoaște aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei“. ¹⁹ Și răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în fața lui Dumnezeu. Și sunt trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. ²⁰ Și pentru că n'ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut și nu vei putea vorbi până'n ziua când vor fi acestea“. ²¹ Și poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. ²² Și când a ieșit, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că vedenie a văzut în templu; și el le făcea semne și a rămas mut. ²³ Și când s'au împlinit zilele slujirii lui, s'a dus la casa sa. ²⁴ Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; și vreme de cinci luni s'a tăinuit, zicându-și: ²⁵ „Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“^d.