Pomenirea Sfintei Mari Mucenițe și întocmai cu Apostolii, Tecla

 

Ea s-a născut la Iconium din părinți foarte slăviți, dar păgâni. Ajungând la vârsta de optsprezece ani, ea a fost logodită cu un tânăr, tocmai la vremea în care la Iconium a sosit Sfântul Apostol Pavel împreună cu Varnava, ca să predice Sfânta Evanghelie. Ascultând cuvântările Sfântului Pavel timp de trei zile și trei nopți, Tecla s-a convertit la creștinism și s-a făgăduit pe sine unei vieți de feciorie.
Auzind că nu mai voiește să se mărite cu bărbatul logodit ei, mama ei a încercat să o facă să se răzgândească și nereușind, a trecut la amenințări și la chinuri: a bătut-o, a torturat-o și a înfometat-o. La urmă, maica cea plină de răutate a dat-o pe mâna judecătorului căruia i-a cerut să o ardă pe Tecla de vie. Judecătorul a aruncat-o pe Tecla în foc, dar Dumnezeu a păzit viața ei neatinsă.
După aceea, Sfânta muceniță Tecla a urmat Sfântului Apostol Pavel la Antiohia. Atras de marea ei frumusețe trupească, un anume bătrân al acelei cetăți și-a dorit-o lui de soție și a voit să o ia cu sila, dar Tecla a scăpat de apucarea lui.
Păgânul și înrăutățitul bătrân a acuzat-o în fața eparhului că este creștină și de aceea disprețuiește căsătoria.
Eparhul a osândit-o la moarte și a aruncat-o la fiare, dar fiarele nu sau atins de trupul Sfintei fecioare. Uimit peste măsură de aceasta, eparhul a întrebat-o pe Tecla: „Cine ești tu și ce putere ai că nimic nu poate să-ți facă ție rău?"
Tecla i-a zis: „Eu sunt roaba Dumnezeului Celui Viu. "
Eparhul atunci a slobozit-o, iar Tecla a mers și a propovăduit Evanghelia la popor. Ea a adus pe mulți la credința sfântă în Hristos, între aceștia și pe Trifena, o prea cinstită văduvă, foarte slăvită și bogată.
Apoi, luând binecuvântarea Sfântului Apostol Pavel, ea s-a retras într-un loc pustiu de lângă Seleucia. Acolo s-a nevoit întru pustnicie vreme îndelungată, vindecând bolnavi, lucrând minuni puternice și aducând pe mulți la Hristos.
Vracii și vrăjitorii din Seleucia o urau de moarte și au trimis la ea niște tineri necurați care să o necinstească, căci credeau că fecioria ei este cea de la care îi vine puterea minunilor. Tecla a fugit de acei desfrânați, însă, în pericol fiind să cadă în mâinile lor, ea s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor. Atunci o stâncă mare s-a deschis și Sfânta fecioară și mireasă a lui Hristos a intrat în piatră. Stânca i-a fost scăpare și mormânt.
Despre această mare Sfântă, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „îmi pare că o văd pe această fericită fecioară, cum oferă Domnului Hristos cu o mână fecioria, iar cu cealaltă, mucenicia. "