Pomenirea celui între sfinți Părintele nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni

 

Acest glorios sfânt, prăznuit și astăzi de popoarele din întreaga lume, a fost unicul fiu al unor oameni de rang înalt și foarte bogați din cetatea Patarelor Lichiei, pe numele lor Theofan și Nonna. Fiind acesta singurul copil dăruit lor de Domnul, părinții au întors înzecit lui Dumnezeu bogatul lor dar, închinându-l pe fiul lor slujirii Lui celei sfinte.
Sfântul Nicolae a învățat viața cea duhovnicească de la unchiul lui, Nicolae, Episcopul Patarelor, și a fost de acesta tuns întru îngerescul chip la Mânăstirea Noului Sion de unchi întemeiată.
După moartea părinților, Sfântul Nicolae a împărțit toată colosala avere moștenită săracilor, nepăstrând pentru sine absolut nimic. Preot fiind în Patara, el s-a făcut tuturor vestit și fără să vrea prin a sa milostenie de pomină, pe care o făcea ascunzând cu grijă fapta cea bună, după cuvântul Domnului: Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta (Matei 6:3). închinându-se apoi pe sine cu totul singurătății și tăcerii, gândind să petreacă întru acestea până la moarte, a auzit la o vreme un glas din cer care i-a zis: Nicolae, în mijlocul poporului să-ți săvârșești nevoința ta, dacă voiești să fii încununat de Mine. îndată după această vestire, și prin a Domnului minunată purtare de grijă, Sfântul Nicolae a fost înălțat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei. Milostiv, înțelept și neînfricat, Sfântul Nicolae a fost păstorul cel bun al turmei sale.
În vremea prigoanelor contra creștinilor declanșate de Dioclețian și de Maximian, Sfântul a fost aruncat în temniță, dar chiar și de acolo instruia și învăța zi și noapte poporul întru Legea lui Dumnezeu.
Sfântul Nicolae a fost unul dintre Sfinții Părinți de la Sinodul întâi a toată lumea de la Niceea, din anul 325, unde, din râvna arzătoare pentru adevărul dogmelor credinței, a mers în mijloc și l-a lovit întru Numele Domnului cu a lui sfințită mână peste necurata lui față pe ereticul Arie cel cu nume urât. Pentru aceasta el a fost scos din Sinod și din scaunul său Episcopal pentru o vreme, până când însuși Domnul și Preacurata Lui Maică de Dumnezeu Născătoarea S-au arătat mai multor ierarhi de frunte, descoperindu-le acelora că din poruncă de sus s-a făcut minunată lovirea aceea.
Apărător înflăcărat al adevărului lui Dumnezeu, Marele Sfânt Nicolae a fost pururea neînfricat întru apărarea dreptății printre oameni, în două rânduri el a mântuit de la condamnare nedreaptă la moarte trei bărbați.
Milostiv,credincios și iubitor de dreptate, el a umblat prin mijlocul poporului ca un înger al lui Dumnezeu.
- El a fost socotit sfânt de popor chiar din timpul vieții lui, și chiar din timpul vieții lui oamenii chemau cu credință numele lui întru necazuri și se mântuiau.
- El venea și în vis și aievea înaintea celor care chemau cu credință numele lui, și îi ajuta ușor și grabnic, fie că aceia se aflau aproape sau foarte departe.
Fața lui strălucea ca fața lui Moise, simpla lui prezență mângâia și curăța poporul, umplându-le sufletele de pace, bucurie și bună voire.
La bătrânețele lui Sfântul s-a îmbolnăvit pentru puțină vreme și, după o viață preaplină de nevoințe aspre și pline de roadă, s-a strămutat la Domnul spre a se bucura pururea de odihna vederii Feței Lui, și spre a ajuta pe mai departe, de acolo, pe credincioșii de pe pământ cu aceleași și mai bogate neîncetate faceri de bine, spre a Domnului slavă.
Sfântul Mare Dascăl al lumii și Ierarh Nicolae Episcopul Mirelor Lichiei s-a strămutat la veșnica viață în șase zile ale lunii decembrie, din anul 343 după Hristos.