Pomenirea Sfântului Apostol Codrat [Quadratus]

 

Sfântul Apostol Codrat a fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici. El a predicat Sfânta Evanghelie la Atena, fiind mai întâi Episcopul cetății, după Sfântul Publie, iar mai apoi a fost Episcop al Magnesiei.
Sfântul Codrat a fost un bărbat foarte învățat, stăpânind toată știința filosofică a vremii. Mai mult și în afară de aceasta, el a fost bogat în știința cea dinlăuntru, dăruită din belșug de harul Duhului Sfânt.
Biograful său zice despre el, cu cuvântul Scripturii: El a fost ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului, ca luna plină în zilele ei (înțelepciunea lui Isus Sirah 50:6). Norul atunci a fost întunericul păgânismului elin, lipsit de lumina evlaviei.
Sfântul Apostol Codrat, prin cuvântul lui Dumnezeu, a strălucit asupra elinilor ca o lumină mare ce a străpuns întunericul lor, stingând focul necuratelor jertfe, zdrobind idolii la pământ și dărâmând capiștile cu rugăciunea.
Dar întunericul întotdeauna va urî lumina, de aceea păgânii l-au urât pe Sfântul Codrat. Mai întâi l-au bătut cu pietre, precum odinioară iudeii mârșavi pe Sfântul Arhidiacon Ștefan. Apoi l-au aruncat în temniță și l-au înfometat, până ce Sfântul sfințit bătrân și-a dat sfântul lui suflet.
El s-a strămutat la locașurile cerești ale lui Dumnezeu, în împărăția Fiului.
Sfântul Codrat a scris o Apologie a creștinismului și i-a dat-o împăratului Hadrian. Această carte l-a atins atât de mult pe Hadrian, încât el a dat ordinul încetării oricăror persecuții împotriva creștinilor, afară de faptul dacă se fac vinovați de vreo crimă civilă.
Sfântul Codrat a luat mucenicia cam pe la anul 190. El a fost îngropat în cetatea Magnesiei. unde s-a și încununat.