Tot în această zi, Sfânta muceniță Sevastiana (Sebastiana).

 

Pe vremea împărăției lui Domețian, aflându-se petrecând Sfânta Muceniță Sevastiana în cetatea lui Marchian, a fost pârâtă la guvernatorul Serghie că este creștină; aducând-o de față înaintea lui, și mărturisind sfânta, că a fost uceniță a Apostolului Pavel, și a fost botezată de dânsul și cum că este gata a muri pentru Hristos, întâi au bătut-o cu măciuci de plumb peste tot trupul și au băgat-o în temniță, unde i s-a arătat apostolul, zicându-i: "Bucură-te, și nu te mâhni, că trebuie să mergi legată în cetatea ta pentru mărturisirea în Hristos". Și peste șapte zile scoțând-o guvernatorul din temniță și arzând foarte tare un cuptor a osândit-o ca să se arunce în el. Iar sfânta aruncându-se în cuptor și rămânând nevătămată a ieșit, încât s-au minunat toți și s-au spăimântat. Deci făcând ea rugăciune, s-a făcut glas mare din cer și fulgere și tunete și grindină atât cât stinse și focul și mulți se primejduiră și fugea și guvernatorul cu ceilalți. După acestea a zis guvernatorul: "Cine ești tu, ce este pentru tine și din ce cetate ești"; iar sfânta tăcea. Și înțelegând de la cei ce stau înainte, cum că este din Mitropolia Iracliei, a trimis-o legată la guvernatorul de acolo. Iar îngerul Domnului arătându-i-se i-a zis: "Îndrăznește, fiica lui Dumnezeu, că trebuie să stai de față înaintea guvernatorului Pompian, și eu sunt cu tine". Și mergând în Iraclia a stat înaintea guvernatorului care spânzurând-o de un lemn, a strujit-o fără de milă ca la trei ceasuri și rupându-se carnea ieșea din ea miros frumos de mir. Deci fiind strujită, se ruga întru sine atâta, cât ziceau toți că pătimește trup neînsuflețit. Și pogorând-o de pe lemnul acela, a dat-o să o mănânce fiarele. Și slobozind ei un leu foarte mare, a venit lângă dânsa și luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea păgânilor, laudă pe sfântă și mustra pe cei fără de lege.

Apoi au slobozit asupra ei o leoaică foarte rea și nu a stricat-o cu nimic; și ședeau amândouă fiarele ca niște mielușei tineri și blânzi; de care mirându-se guvernatorul a dat răspunsul cel mai de pe urmă asupra ei. Și scoțând-o afară din cetate, i-au tăiat cinstitul cap, din care a curs lapte în loc de sânge. Băgând păgânul sfântul ei trup și capul într-un sac, cu 300 de litre de plumb și legându-l cu tot dinadinsul, l-a aruncat în mijlocul mării. Iar îngerul Domnului rupând sacul a scos trupul sfintei la locul ce se cheamă Risiston. Iar Amia, o nobilă, dacă a aflat, a înfășurat moaștele cu pânza curată și cu mirezme scumpe, și le-a așezat în același loc la Risiston.