Tot în această zi, Preacuviosul Părinte Ștefan Savaitul.

• 
  

Acest cuvios din tânăra vârstă dorind, s-a făcut monah, în anii 790; și venind în Lavra marelui Sava și primindu-se de către sfinții părinți ce locuiau în Lavra, s-a învățat de către aceia frica lui Dumnezeu și toată altă faptă foarte bună și regula pustnicească. Deci a rămas neîmpărtășit de dulcețurile lumii fericitul acesta, căci s-a făcut monah foarte de tânăr. Iar după ce a sporit cu vârsta cea după Dumnezeu și a strălucit cu ascultarea și liniștea, atunci s-a învrednicit și de darul arhieriei. Și nu numai acesta, ci și har făcător de minuni a luat de la Dumnezeu, după ce mai întâi a omorât patimile sufletului și ale trupului, cu înfrânarea, cu osteneala sihăstriei și cu dumnezeiasca cugetare. A vindecat pe o fecioară îndrăcită prin rugăciunea sa și sănătoasă a dat-o tatălui ei; îmblânzea fiarele cele sălbatice și cerbilor celor ce veneau la el, le dă hrană cu mâinile sale. O dată lovind cuviosul pământul cu toiagul său, a scos apa de a adăpat pe ucenicul său și alte semne și minuni a făcut. A strălucit în sfârșit pretutindenea ca un soare, cu nevoință și cu minunile și pildă de virtute făcându-se ucenicilor săi, cu pace s-a rugat către Domnul.