NE IARTĂ, CUVIOASĂ MAICĂ PARASCHEVA!

 Zi binecuvântată tuturor! Fie ca Ocrotitoarea Moldovei să ne ungă inimile cu mirul veșniciei celeste!

*

Ne iartă, Sfântă Maică, de-ngenunchem  prea rar,

Supușii înrobirii, sorbind veninu-osândei,

Că-ai fost prea mult ținută nu-n sân, ci la hotar 

Și n-ai fost tu mireasă în nunțile colindei!

*

Tu, Parascheva Sfântă, ne iartă că-ndrăznim

A zăbovi pe-aice, când tu fiind copilă,

Retrasu-te-ai, pustiul golit să-l faci sublim,

Să-nalți spre ceruri rugă de ajutor și milă!

*

Ne iartă, Cuvioasă, pentru suspinu-ți greu, 

Tânjind după lumina și slava fericirii,

Când pentru noi averea e braț și panaceu,

Iar tu-mparțit-ai  suflet în tâmpla mănăstirii!

*

Ne iartă, sfinte-ți lacrimi ce ochi ți-întunecau, 

Dorindu-ți logodire cu Sacrul Mire-al bolții.

Când gloate-ntregi de oameni în aur se-necau,

Tu împărțit-ai totul: și bietul strai al sorții!

*

Ne iartă, Tu - limanul pioșilor căzuți,

Că n-auziră plânsu-ți (venind în Epivata),

Când Tu, lăsând Iordanul, veniși să împrumuți

Din har, în lutu-n care gem muma ta și tata!

*

Ne iartă că prea tânăr plecat-a dintre noi,

Evlavios și-n smirnă, chip de nevinovată, 

Căci, fără ruga-ți, fost-am în suflet triști și goi,

Cu tine mergem siguri la Marea Judecată!

*

Ne iartă, Cuvioasă, că-odihna ți-am smintit,

Retrasă-ntre nisipuri, veghind tăcerea mării, 

Crezându-te străină, tu ne-ai adăpostit

Și-aprinsu-ne-ai lumină la capătul cărării!

*

Ne iartă, că lumina-ți, de veacuri ce s-a scurs,

În sufletele oarbe din cordul de Moldovă,

N-a împletit noroade și nici al apei curs, 

Că n-auzim ecoul din blânda-ți, sfântă slovă!

*

Ne iartă, stâlp al sorții și mir spre dezrobiri,

Prea rar cătăm spre tine - nădejdea biruinței

Asupra dezbinării din lume, prin iubiri

Ce-adună toți românii pe aripa credinței!

*

Autor: Geta Lipovanciuc